Revelații spirituale

învierea – a doua naștere

Cred că există nu numai o istorie, ci și o semnificație a faptului că Domnul nostru Iisus Hristos se naște „o singură dată”, dar este răstignit și se înalță la ceruri „de două ori” – o dată pentru ortodocși, și încă o dată pentru catolici. Semnificația divizării în cele două ramuri a religiei creștine ar fi aceea că omul – pînă la sfîrșitul zilelor sale – oscilează între două credințe, între două păreri, între două opțiuni și atitudini. Iisus Hristos nu este răstignit și nu învie de două ori, ci istoria omenirii, sau mai bine zis noi, oamenii, privim în două moduri acest act unic – conceput în sărbătorirea Paștelui după cele două calendare – Iulian și Gregorian.
Dar noi, românii, nu putem să nu ne gîndim la mai multe evenimente prin care trecem în această perioadă, și anume: năpădiți de gînduri, năpădiți de sărăcie, de neputință, de ape, de gripa aviară – facem, fără să vrem, o legătură întru speranță, cu învierea.
Anul trecut apele s-au revărsat dinspre centru spre margini, adică dinspre munte și deal – spre cîmpie. Anul acesta apele au pornit invers – dinspre centura Dunării spre interior. Dunărea este un fluviu european – oare aceste evenimente dramatice să simbolizeze invazia exigențelor și comandamentelor Uniunii Europene!?… Pe de altă parte, îmi aduc aminte că se spune undeva: „Cînd apele vor porni dinspre mări și rîuri, spre izvoare…”. Pe lîngă acestea, nu se poate să nu ne amintim și următoarele lucruri: corupție, țară jefuită, lux și destrăbălare, Coaliție de guvernare și Alianță în prag de destrămare, CNSAS și Lustrație etc. Unii se vor întreba, poate, ce legături au toate acestea cu Sărbătoarea Paștelui? Răspunsul ar trebui să și-l dea fiecare. Poate că este vorba despre cea de a doua naștere de care se vorbește în Evanghelii și în Faptele Apostolilor – naștere posibilă și necesară fiecărui om – spirituală – în timpul vieții. Această a doua naștere cuprinde mai multe „etape”: botezul, apoi „terapia” suferinței, crucificarea, moartea și învierea – ca naștere supremă, sau re-naștere în spirit. Lucrul esențial este, cred eu, să se conștientizeze această a doua naștere prin ajutorul Bisericii, prin conștiința, înțelepciunea și credința Preotului.
Imnul național al României tocmai la această transformare spirituală face referire, și nu prin expresii neapărat „religioase”. Din păcate, instituții fundamentale ale statului român desfășoară o activitate mai mult sau mai puțin secretă, întru „adormirea” poporului, și nu întru „deșteptarea” sa. Din această cauză se „consumă” în zadar multă suferință care nu se finalizează întru înviere. (Gheorghe CHIȚIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!