Sîngele Domnului

în tradițiile celor trăitori pe meleaguri băcăuane, oul de Paști, care la iudei simboliza creațiunea, în creștinism simbolizează creațiunea nouă a omenirii prin Iisus Cristos. Oul de Paști închipue pe Iisus în groapă. Coaja oului înseamnă piatra mormîntului, pe care Mîntuitorul a spart-o și a înviat, precum pasărea sparge coaja oului și iese la lumină. Culoarea roșie a oului de Paști închipuie sîngele Mîntuitorului, pe care l-a vărsat pentru mîntuirea lumii; celelalte culori simbolizează primăvara cu pămîntul înviorat și înfrumusețat de flori.
Oul a avut rol și în sărbătorile de primăvară ale romanilor, care îl aduceau ca prinos zeilor (zeiței Ostera). Ciocnirea cu ou roșu semnifică învierea lui Iisus, care ca puiul prin ciocnirea găoacei a ridicat piatra mormîntului și a înviat.
Obiceiul de ciocnire și dăruire de ou roșu la Paști a rămas din era primară creștină; credincioșii, la Paști, se sărutau frățește, își dăruiau ouă încondeiate cu cruci și se întîmpinau cu salutarea de „Cristos a înviat” și cu răspunsul de „Adevărat că a înviat”; astfel, oul însemna sărutarea sfîntă și bucuria învierii. Cojile de la ouăle cu care se fac Paștile poporul nostru le ține de sfințite ori le aruncă pe apă curgătoare ca să meargă să dea de știre Blajinilor despre sosirea Paștilor. Ouăle de Paști sînt ascunse în cuib de iepure, care le păzește, fiindcă iepurele e simbolul morții. Iepurele, cu iuțimea sa închipue moartea, iar oul simbolizează mormîntul Domnului ascuns în grădina morții.
în jurul oului de Paști s-au înfiripat diferite legende, dintre care amintim aci cîteva: Fariseii dăduseră poruncă astfel ca pe drumul Golgotei poporul și copiii să batjocorească pe Iisus asvîrlindu-i cu pietre și ouă stricate; cînd să scoată însă ouăle de prin coșări le văzură înroșite frumos și nu le mai asvîrliră; cînd evreii chinuiau pe Domnul Cristos, Maica sfîntă a adus un coș de ouă, îmbiindu-le și rugîndu-i să înceteze cu batjocurile și chinurile; ei însă cu atît mai tare îl chinuiau. Sf. Maică așeză coșul lîngă cruce și se porni pe plîns amar. Sîngele din rănile Domnului scurs de pe cruce înroșiră ouăle, iar Iisus zise prietenilor și femeilor: „Faceți ouă roșii întru amintirea răstignirii”.
în dimineața învierii, mironosițele – pentru a scăpa de batjocurile pruncilor evreești pe drumul către mormîntul Domnului, au împărțit ouă roșii copiilor destrăbălați; în dimineața învierii niște fete, mergînd la piață, aduseră vorba despre minunea învierii. Una dintr’însele zicea că numai atunci va crede minunea dacă i se vor înroși ouăle din coșară. Cînd desfăcu la piață coșara, privi uimită cum se înroșiseră ouăle și leșină de spaimă. Abia o putură trezi din leșin stropind-o cu apă și cu miresme de flori. Din această legendă derivă obiceiul de a se împărți în unele biserici, flori sfințite la Paști, iar în Lunia Paștilor tinerii colindă cu daruri de flori pe la fete, pe cari le stropesc cu parfumuri primind în schimb cîte un ou roș. Vestea minunii de înviere străbătu și la masa de praznic a lui Pilat, unde unul din farisei își exprimă îndoiala și zicea că va crede vestea numai dacă se vor înroși ouăle de pe masă și va cînta cocoșul fiert din blid. Nu sfîrși bine vorba și ouăle se și înroșiră, iar cocoșul bătînd din aripi îi stropi pe toți cu ciorbă, din pricina căreia să fi rămas evreii pînă azi cu pistrui pe obraz. (Culeasă de Măndița Ciuche din Băimac – comuna Izvorul Berheciului). (Selecție și prezentare de Eugen ȘENDREA)
în tradițiile celor trăitori

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!