Punctul pe „i”

Party unionist într-o țară „fostă”

*Semiologie de ocazie, dar și o posibilă introducere în semantică *Semiolog poate însemna și „olog pe jumătate”, dar nu în contextul de mai jos *Semiologia este știința (traducerii și interpretării) semnelor (fizice sau logice) *Semantica este parte a semioticii și se ocupă de sensurile cuvintelor

Polisemia este un avantaj, dar și un dezavantaj. Scriu un cuvînt oarecare, dar neapărat unul polisem(ant)ic, adică cu înțelesuri multiple și apoi mă “distrez” surprinzîndu-l pe eventualul meu cititor cu devoalarea sensului “real”, să-i zicem sensul prim, adică al celui la care interlocutorul nu s-a gîndit. Dacă un alt cititor a “prins” mișcarea și se laudă că știe unde bat, că s-a gîndit la sensul prim, îi zîmbesc superior și îi atrag atenția că a căzut în capcană, că de fapt eu avusesem în vedere sensul celălalt, să-i zicem secund… Am scris explicația de mai sus ca pe o invitație la un joc: înainte de a citi ceea ce urmează scrieți pe o foaie de hîrtie ce vă spune fiecare dintre cuvintele din titlu și apoi ce vă sugerează toate împreună. Adică, sînteți invitați să definiți sensurile cuvintelor și ale expresiei în ansamblul ei. Bănuiesc că nu va fi nici un cititor care să reproducă toate sensurile pe care vi le voi descrie mai jos. Desigur, sper ca citirea să se facă de sus în jos, adică de la titlu spre semnătură, și nu de la capăt spre început…
Să vă spun, așadar, sensurile prime, adică cele pe care le-am avut, inițial, în minte, după care voi încerca să demonstrez că, de fapt, sensurile pe care le-am avut în minte sînt cu totul altele. Rostul acestui joc – la sfîrșit. Totul se încadrează în disciplinele științifice numite semiotică, semiologie, semantică, pragmatică sau sintaxă. Sfătuiesc eventualii cititori curioși să afle mai multe despre aceste „științe” scriindu-le pe Google și dați „search”. Internetul este informație infinită, deci curaj în explorarea infinitului!
„Party” este un cuvînt englezesc intrat deja în vocabularul principal al limbii române cu sensul de petrecere, chermeză, distracție. „Unionist” este un adjectiv care descrie atitudinea celor care se exprimă pozitiv față de unire, integrare sau fuziune. Un “party unionist” înseamnă, evident (?), o petrecere la care organizatorii și participanții sînt adepții unionismului, adică ai unirii a două sau mai multor entități (cum ar fi, de exemplu, unirea Republicii Moldova cu România, sau a României cu Ungaria, Austria, Germania, Franța etc. etc., adică cu toate celelalte țări membre ale Uniunii Europene). Dacă am deslușit natura acțiunii (o petrecere la care participă unioniști), să vedem care este locul de desfășurare. Ni se spune că aceasta a avut loc “într-o țară fostă”. Cum adică? Adică, într-o țară care, de fapt, nu mai există ca țară, spre exemplu acțiunea putea avea loc la Praga, localitate care nu mai este în fosta țară numită Cehoslovacia, ci în noua țară numită Cehia, care la rîndul ei va deveni o fostă țară atunci cînd țara se va numi Europa (sau Uniunea Europeană). Rezumînd, afirmația din titlu ar avea următorul sens (următoarea traducere sau semnificație): într-o localitate dintr-o țară care a renunțat la statutul ei anterior de țară (și s-a integrat într-o altă formă organizatorică, apreciată ca fiind mai benefică pe termen lung), a avut loc o petrecere a celor care au susținut acel proces de integrare ca pe o victorie a modului lor de gîndire unionist/integraționist.
Dar să vedem sensul secund, adică celălalt posibil sens: „party” este tot un cuvînt englezesc, este adevărat – încă neintrat ca atare în vocabularul principal al limbii române, cuvînt care înseamnă partid, parte a societății care se organizează în vederea promovării unor idealuri presupuse a fi acceptabile și acceptate de o majoritate a organizației/populației (ex. Labour Party – Partidul Laburist). „Unionist” este un alt englezism într-adevăr mai rar folosit, și care înseamnă sindicalist, ceea ce ține de activitatea unui sindicat. Party unionist ar putea însemna un partid de esență sindicală, respectiv unul de stînga bazat pe revendicări și reforme în favoarea membrilor sindicatului respectiv. Acest partid sindicalist există într-o țară „fostă”, cuvînt prescurtat care înseamnă într-o țară fostă socialistă/comunistă. În anasamblu, expresia din titlu ar însemna că într-o țară fostă (cum este, de exemplu, România) s-a înființat un partid pe baze sindicale (cum ar fi Polul Stîngii sau chiar PSD/PNȚCD care au adus la timona lor șefi de sindicate, cu voturi cu tot. Trebuie să recunoașteți că între “o petrecere a unioniștilor dintr-o țară care nu mai există ca atare” și “un partid sindicalist dintr-o fostă țară socialistă” diferențele sînt realmente colosale. Dacă mai adăugați la aceste două “traduceri” ale mele pe acelea ale dumneavoastră, pe care le-ați scris deja pe hîrtie (așa ne-a fost înțelegerea, nu?; sau era vorba despre o explicație polisem(ant)ică și nu ați înțeles că la asta mă refeream?), atunci realizăm cît de important este pentru noi, oamenii, să avem o limbă comună de comunicare, iar în cadrul acesteia sensurile să fie clare și precise pentru fiecare cuvînt! Cred că studenții la drept, dar nu numai ei, ar trebui să studieze o disciplină numită „Semiotica discursului juridic”. Alambicul de sensuri absconse și presupuse, care la noi se numește „lege” este o adevarată provocare pentru bietul cetățean, care mai este și obligat să cunoască legea. Care lege?
Oare (ne) cerem prea mult? Și acum să devoalez rostul inițial pe care l-am așezat la baza imboldului de a scrie acest articol. Rostul de care vă spuneam ar fi să dăm o posibilă explicație valului uriaș de ne-înțelegeri care ne inundă mereu: neînțelegeri dintre profesori și elevi, dintre aleși și alegători, dintre directori și subordonați etc. Așadar, cred/sper că sursa neînțelegerilor ar fi polisemia. Dacă nu acceptăm această explicație, atunci cauzele reale ale dialogului surzilor la care participăm, de la naștere pînă la moarte, rezidă în lipsa de bune intenții, lipsa de bună credință sau lipsa de bun simț. Ori, altfel spus, în incompetență, în demagogie și în minciună. Alte sinonime pentru cauzele posibile deja amintite ar fi: lipsa conștiinței apartenenței la o organizație și a acelei organizații la alte organizații din ce în ce mai largi (viziunea sincretică spațială micro-macro-mondo) și nesesizarea faptului că timpul este mai lung decît un ciclu electoral, directoral sau profesoral (lipsește viziunea sincretică temporală trecut-prezent-viitor). Rămîne ca cei apți și chemați să elimine cauzele multiplelor neînțelegeri care ne macină să-și asume riscul și responsabilitatea de a se apuca de treabă (în sensul propriu, desigur…). (Catinca PIPER)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!