Un condamnat pe viață a petrecut Paștele în Penitenciarul Bacău

Augustin Sabău este din comuna Răcăciuni și are 32 de ani. Figură de tînăr inocent, frunte înaltă, de om preocupat de problemele majore ale vieții, mers calm și vorbă domoală. Nimic din toate acestea nu indică fiara care a răbufnit din străfundurile întunecate ale sufletului său și a dus la uciderea a două femei. Cu suficient de multă cruzime, încît magistrații să-l condamne la închisoare pe viață, cea mai aspră pedeapsă din Codul Penal românesc, după abolirea pedepsei cu moartea. El a fost condamnat pentru omor deosebit de grav și este în tranzit prin Penitenciarul Bacău. Aici nu sînt ținuți „viețașii”, ei își îspășesc pedeapsa în alte închisori, anume destinate acestui tip de pedeapsă, unde și măsurlile de siguranță sînt mult mai drastice decît în penitenciarele celelalte. în pușcăria băcăuană, Sabău este în trecere, pentru că mai are unele „afaceri judiciare”, așa cum li se spune în termeni profesionali treburilor pe care le au de rezolvat pe la instanțele de judecată deținuții. Altfel spus, Augustin Sabău mai are ceva procese pe rol în instanțele băcăuane, la care trebuie să fie prezent, și de aceea a fost adus în Penitenciarul Bacău.

Orice prilej de ieșit din celulă este așteptat cu înfrigurare

Supravegheat cu strășnicie de un gardian anume destinat pazei sale, Augustin Sabău a mers în Vinerea Mare la o întrevedere cu preotul ortodox al Penitenciarului. Nu la spovedanie, pentru că este de religie romano-catolică, ci doar la o întrevedere, pentru ca „nu cumva să se simtă discriminat față de toți ceilalți condamnați la pedepse grele pe care i-am scos în această dimineață la spovedanie”, după cum spunea Octavian Bălan, preotul închisorii băcăuane. A fost adus din celulă cu cătușe pe mîini, pînă la ușa bisericii din curtea închisorii. Zeghea lui portocalie atrage atenția oricui. Printre ceilalți deținuți, Sabău este aproape intangibil, impune un respect care de cele mai multe ori se află la limita cu groaza pentru faptele pe care le-a săvîrșit. Stă de vorbă cu preotul Bălan, firesc. Nimic din gesturile celor doi bărbați nu indică o atitudine de subordonare. Discută calm, de la egal la egal și la fel de calm, iar după cîteva clipe de gîndire acceptă să stea de vorbă și cu noi, ziariștii.

„Am omorît două surori”

Augustin Sabău povestește cu înflorituri, o ia de la Calendele grecești și încearcă să ne pregătească emoțional pentru momentul în care își va descrie fapta. Lucra în construcții, de cele mai multe ori „la negru”, și în urmă cu vreo 10-12 ani își găsise de lucru prin București, la două surori. Voiau să-și renoveze casa. Din acest moment începe o poveste încîlcită. Cele două femei, pensionate de boală, se pare, din spusele lui Sabău, că l-au îndrăgit pentru că era cuminte și muncitor. Ba chiar i-au și făcut cunoștință cu o fată de prin vecini, cu care ar fi urmat să se căsătorească după ce venea din armată. Problemele au început de la plata pe care ar fi trebuit s-o facă cele două femei pentru munca lui. Avea de primit 300.000 de lei, bani mulți pe acea vreme. Fata cu care ar fi urmat să se însoare Augustin l-a pus în gardă că bătrînele i-au cam înșelat la plată pe toți cei care au muncit ceva prin gospodăria lor. „De cîte ori mă duceam să le cer banii îmi tot spuneau că nu le-a venit pensia, deși trecuseră vreo trei luni de cînd le terminasem eu treaba. între timp, am primit acasă niște citații de la Tribunal, că aveam de plătit niște amenzi, și îmi era teamă că mă vor închide. Eram la primul meu contact cu justiția. Habar nu aveam că dacă mă prezentam în instanță puteam să contest amenzile și să fac și rost de bani între timp să le achit, că nu era mult, vreo 25.000 de lei”, ne-a povestit Sabău. Acesta a fost debutul dramei. Strîns cu ușa și de citațiile de la instanță și de faptul că nu-și găsea bani să achite amenzile, bărbatul s-a dus la cele două femei decis să scoată banii. A luat inițial niște bijuterii din casă, apoi, avertizat de vecina care ar fi trebuit să-i devină soață că a fost reclamat la poliție, s-a întors cu bijuteriile și le-a cerut banii. „Mi-au dat de băut. Eu nu beau alcool, și cînd am început să le văd cînd aproape, cînd departe, am dat să plec. M-am împiedicat de-o țeavă de fier, m-am aplecat să o ridic și, nu știu cum, am început să le lovesc pe rînd. Pînă le-am omorît”, a povestit bărbatul.
A fost suficient pentru judecători să afle detaliile și să-l condamne pe viață pentru fapta sa: două vieți pentru 300.000 de lei și pentru cîteva amenzi de 25.000 de lei. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!