Istorii cu zîmbete

Tunelul secret de la Comănești

Luna mai 1899. Cireșii înfloriseră în parcul palatului „Ghika” din Comănești. Peste drum, la „o zvîrlitură de băț”, începură festivitățile inaugurării unei frumoase construcții – „Gara din Comănești”. Ghirlande de flori și brad atîrnau deasupra ușilor și ferestrelor. Cînd sosi trimisul regal fanfara aflată pe peron intonă imnul. Oaspeții aveau de ce să fie încîntați: clădirea – din cărămidă și piatră, avea subsol, parter și, desigur, etaj unde se amenajase pentru lucrători o locuință de servici. Sala de așteptare era spațioasă, prevăzută cu cîteva sobe de teracotă smălțuită. Arhitectul minunatei construcții -, Elie Radu, era mîndru de ceea ce realizase. Prințul Dimitrie Ghika, proprietarul gării, avîndu-l alături pe prințul Eugen – „eroul american”, îl bătu amical pe umăr:
– Vă mulțumim, domnule Radu. Ne-ați dăruit o adevărată bijuterie arhitectonică ce se încadrează perfect în acest decor minunat!
Era nevoie doar de o gară pentru a servi „Palatul”? Firește că nu! Zona se dovedea un adevărat „El Dorado”. Păduri imense, seculare, se aflau la doar cîțiva pași. La Tg. Ocna existau ocnele cu sare în cantități aproape inepuizabile, iar la Moinești – puțuri, chiar la vedere, cu păcură. Punerea acestor bogății în valoare necesita o rețea trainică de căi ferate. Este adus cel mai vestit constructor de poduri și căi ferate, inginerul Anghel Saligny. Acesta proiectează și supraveghează linia de cale ferată Adjud-Tg.Ocna care fusese inaugurată la 28 iunie 1884 (în 1881, la Onești era dat în exploatare primul pod metalic construit din țară – cu șosea și cale ferată). în plus, se afla o avere fabuloasă – peste 90.000 de hectare de păduri ce se întindeau de la Dofteana îână la Palanca.
Fusese un început modest pentru o danie domnească făcută lui Costache Ghika „biv vel logofăt al Țării de Jos”. Așadar, o bogăție de nedescris care se scurgea în mod constant spre alte zări prin schela de la Galați. Și totuși, un lucru le fusese tuturor ascuns de către prințul Dimitrie Ghika: un tunel secret. Acesta fusese construit între palat și gară. De ce ascunsese tunelul reputatul arhitect Elie Radu? Și mai ales: de ce fusese construit? Pare o anomalie ca un tunel din cărămidă, solid, să fie făcut – cu mari sacrificii materiale – pe o porțiune de doar 150 de metri! Pe jos, distanța putea fi străbătută doar într-un minut! Călare nici nu se putea pune problema. Atunci, de ce? Ce dușmani l-ar fi atacat pe prințul Dimitrie Ghika la cîntatul cocoșilor? Și, de ce? O ipoteză rămîne, se pare, în picioare: sumele mari de bani, dar mai ales aurul, erau punctul de atracție al tîlharilor. în caz de pericol de ar fi fost atacat palatul, prințul și familia sa ar fi traversat șoseaua prin tunelul înspre gară. De aici, diferite posibilități de a se face nevăzut. Să fi fost, oare, chiar așa? (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!