Țara lui Dorel

Ștefan RADU

înconjurat de șefi mitocani, de bețivi cu funcții, Dorel – personaj de spoturi publicitare cu mesaje de o îndoielnică inteligență – se chinuie să supraviețuiască. El sapă șanțuri traversate de cabluri electrice, este pus, în batjocură, să descarce nisipul din basculante și înghite mojicia celor din jur. Mă întreb ce votează Dorel din patru în patru ani? Sau poate că este trimis să curețe canale exact în ziua scrutinului? De Paști, în rugăciunea lui, ce a cerut, oare, lui Dumnezeu? înclin să cred că așteaptă cu disperare momentul integrării în Uniunea Europeană pentru a-și lua tălpășița din țara asta unde doar imbecilii care îl chinuie se simt bine. De revoluții s-a săturat. Pentru el, libertatea s-a transformat în sărăcie și umilință, în calvar cotidian. De 16 ani se tot schimbă guvernele, partidele, însă viața lui Dorel este la fel de anostă. Maistrul îl trimite să-i cumpere țuică de la crîșmă, colegii de muncă îl înjură, iar acasă familia îl consideră un nepriceput și un fraier. Nu știe să fure și nici bun de gură nu-i…
Trăim într-o țară greu de definit. în urmă cu vreo două săptămîni (în preajma Săptămînii Mari), prin zona Bistrețului, acolo unde Dunărea face prăpăd, cîțiva indivizi au furat sacii din digul de protecție. Au aruncat nisipul și au luat sacii cu gîndul de a-i vinde (cui?!) pentru vreo litră de tărie. Acum, ei și rudele lor strigă pe toate posturile de televiziune că au rămas pe drumuri și că nu vine Guvernul să le refacă avutul pe care l-au distrus cu inconștiența lor. Alții, imbecilizați de băutură, priveau voioși de pe prispa crîșmei cum munceau jandarmii și bătrînii la stăvilare. „Apa vine doar peste proști! Ce treabă avem noi cu inundațiile?!” – a debitat unul dintre idioți în fața camerelor de luat vederi. Mă întreb de ce trebuie să văd asemenea indivizi pe micul ecran? De ce trebuie transformați în subiecte de știri toți boșcăii și derbedeii? L-am văzut pe unul care fura de prin casele sătenilor evacuați. I s-a făcut dosar penal. Doar atît?! Asemenea specimene trebuie stîrpite fără prea multe discuții. Jurnaliștii care au scris despre întîmplare aș dori să mă informeze și atunci cînd se va da sentința. M-am săturat să aflu despre infracțiuni și să nu aud vreodată și de condamnări. Poate ar fi mai bine să citim în ziare doar despre pedepsele aplicate (fără vreo circumstanță atenuantă) de către autoritățile în drept. Așa s-ar induce în mințile oamenilor ideea de coerciție și de justiție. Deocamdată trăiesc un sentiment de insecuritate: derbedeii se bat cu polițiștii prin secțiile Ministerului de Interne, criminalii au devenit subiecte de reportaje religioase, diverse organizații non-guvernamentale se luptă pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție (fără să se intereseze de viața victimelor)… Țara lui Dorel este de o maximă absurditate! Ajungi să nu te mai miri atunci cînd afli că într-un spital oarecare, la secția Pediatrie, nu sînt admiși părinții la internare pentru a nu observa că asistentele fură medicamentele copiilor. Cineva îmi povestea că în locul unor antibiotice scumpe se dau bolnavilor aspirine și tablete de paracetamol – mult mai ieftine – fără vreo grijă pentru sănătatea pacienților. Să furi pastilele copiilor mi se pare de-a dreptul criminal! Numai o nație ajunsă la degenerescență poate face așa ceva. Este nația care se distrează ori de cîte ori apare Dorel în vreun spot publicitar. Este nația care bate mătănii pe la toate altarele după ce a transformat birturile în temple ale prostiei.
Dorel e mereu singur, în minoritate. Maistru mitocan se simte bine cu idioții lingăi din jurul său, gata să mai plătească o sticlă de poșircă. în preajmă nu-i cineva care să sară în ajutorul ucenicului umilit. Ba chiar apar – ca din pămînt – indivizi dispuși să participe la batjocorirea celui care muncește, care nu fură, care nu chiulește. Singurul mod al lui Dorel de a se revolta este retragerea, fuga spre alte zări. în ziua cînd imbecilii vor descoperi că au rămas fără ciuca bătăii, atunci vor ajunge să se fure și să se insulte între ei. Nu cred că vor mai fi așa veseli și nici nu știu ce vor mai bea. Ieșirea din abulie poate fi tragică…e de reportaje religioase, diverse organi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!