Maxime și cugetări

La stînga, ceva mai la vale!

Vasile PRUTEANU

După ce i-a aplicat democrației zdravene lovituri de ciocan și i-a retezat gîtul cu secera, Ion Iliescu nu se lasă. Ciocanul și bîta minerilor l-au susținut la putere, iar secera corupției l-a ajutat să mențină în sfera profitabilă a politicii o sumă de personaje prăfuite și compromise prin afaceri veroase, prin acumularea nerușinată a unor averi fabuloase. Pînă la urmă, țesătura draconică a cumetriilor din spatele fiecărei hotărîri de guvern (cu efecte dezastruoase pentru economia națională) s-a făcut vizibilă, iar credibilitatea partidului său de suflet a început să se prăbușească, odată cu Adrian Năstase. încheierea mandatelor prezidențiale prin cîteva gafe monumentale ale lui Ion Iliescu și lucrăturile din interiorul PSD l-au cam scos pe tușă, de unde se credea că nu mai poate deveni ofensiv. Eroare de neînțeles. Uitarea prea rapidă a păcatelor sale și neluarea în calcul a șireteniei lui șerpești, iată că îi asigură o nouă ieșire la rampă, bulversînd un PSD și așa destul de divizat și degringolat. „Polul Social de Stînga” propus de Ion Iliescu și Petre Roman ca un nou proiect politic a explodat, în vinerea mare, într-un imens scandal în interiorul PSD. Consilierul lui Mircea Geoană, Marius Lazăr, a amenințat că „participarea pesediștilor la construcții instituționalizate de ordin politic, care nu sînt rezultatul unor decizii luate în cadrul statutar al partidului, îi situează în afara PSD, cu toate consecințele ce decurg de aici”. Adică excluderea. Mircea Geoană simte, așadar, secera lui Ion Iliescu tot mai aproape de gîtul său și tot mai decisă să-l decapiteze. âi lipsește, însă, curajul de a se delimita categoric de acesta, știind cu cîtă abilitate reușește Ion Iliescu să-și atragă simpatia și voturile celui mai sărac și mai amărît segment al populației. Pînă la urmă, indecizia lui Mircea Geoană îi va fi fatală, în pofida asigurărilor date ieri de Ion Iliescu, în ședința Biroului Permanent al PSD că „Polul Social de Stînga” se va coagula în jurul acestui partid și nu urmărește formarea altuia. Dar, pe Ion Iliescu cine-l mai crede? Nu promisese el același lucru cu FSN, iar cîteva luni mai tîrziu Frontul devenise partid și s-a implicat în alegerile din 1992? Declarația lui Mircea Lazăr i-a iritat, de fapt, pe cei doi lideri ai PSD – Mircea Geoană și Ion Iliescu. Răzvan Theodorescu (certîndu-l pe Mircea Lazăr) i-a transmis lui Geoană că el și Iliescu sînt obișnuiți să vorbească cu șefii, nu cu acarii. Stuchituri de veverițe înfuriate! Dar, „cînd leii se încaieră, se opresc ei oare pentru a despărți niște veverițe care se sfădesc?” (Balzac).
„Polul Social de Stînga” vrea s-o ia puțin mai la vale decît PSD-ul, perceput, totuși, ca un partid ceva mai european. Conform legilor fizicii ale „deplasării galaxiilor spre roșu” (Einstein) și Polul Social bate tot spre acea culoare, cu tendința de a atrage gravitațional Societatea Civilă, o sumă de ONG-uri, sindicatele și intelectualitatea cu o viziune mai populistă. Un fel de galaxie socială, avînd în frunte un tătuc reșapat, refrișat și readaptat la noile condiții politice și capabil (crede el) să prezinte o alternativă credibilă la actuala putere liberalo-pedistă. Noua construcție urmărește abandonarea pe traseul mai din stînga a politicienilor compromiși sau neputincioși, în favoarea altora mai virili, mai bătăioși și mai intelectuali decît Marean Vanghelie, care este. Rămîne de văzut de unde îi va lua. De lozincari precum Nica sau Ștefănescu ne-am cam săturat, iar de corupți precum Năstase, D.I.P., Hrebenciuc, Mischie, Oprișan, Mazăre să nu mai auzim.
Pentru a judeca un om ca Ion Iliescu și a-i detecta intențiile trebuie să pătrunzi în taina gîndurilor sale. „A nu voi decît să-i înregistrezi evenimentele, înseamnă a face cronologie – istoria proștilor” (Balzac). El se află acum în suferință pentru că orgoliul său a fost rănit prin înlăturarea lui din fruntea PSD de un Mircea Geoană ce pare destul de găunos și subțiratec. Socotim, însă, că „mai bine un om în suferință, decît o țară în durere”, cum scria John Dryden. Mischie, Oprișan, Mazăre să nu mai auzim.
Pentru a judeca un om ca Ion Iliescu și a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!