Sîntem normali

Claudiu BOANGIU

în urmă cu vreo zece ani, un prieten militar s-a întors dintr-o misiune în Somalia. Era oripilat, povestea el, de imaginea pe care o avea și o perpetua Lumea despre noi. Totul a pornit de la un afiș, care i-a sărit în ochi în timpul unei patrulări de rutină. Mi-a destăinuit că a rămas înțepenit minute bune în fața imaginii, doborît de mesajului acesteia. Sensul ce răzbătea din petecul de hîrtie l-a făcut să-și privească rușinat camarazii de arme de alte naționalități. Ce putea, totuși, să fie atît de îngrozitor pentru sufletul lui de român? Din poster îl fixa, cu ochi urduroși și bîzîiți de muște, un copil negru cu un cap enorm, gît și membre ca niște bețe și o burtă imensă. Deasupra scăfîrliei distroficului stătea scris – în engleză, evident! – „Ajutați-i!”. în josul imaginii, cu litere roșii de-o șchioapă, erau înșiruite numele a trei țări: „Rwanda, Romania, Somalia”. între acestea ne plasau „specialiștii” în propagandă ai Organizației Națiunilor Unite, entitatea sub egida căreia se desfășura misiunea de pace și întrajutorare din țările înfometate ale lumii a treia de pe continentul African. La acea vreme, în Somalia acționau trupe din mai multe țări ale Europei. Ce concluzie puteau să tragă despre români și România militarii cărora le ieșea în cale afișul cu pricina?

întîmplarea asta mi-a fost readusă în prim-plan de o alta, petrecută în urmă cu doar cîteva zile. Un grup de profesori străini, din Irlada, Polonia și Germania, au venit în cadrul unui schimb de experiență la Bacău. Pe drumul de la București pînă în urbea noastră, dascălii au „interjectat” non-stop, cu ochii lipiți de geamurile autocarului. Mai ales cei veniți din insula elfilor și a spiridușilor. Gazdele nu au avut nevoie să facă exerciții de maieutică pentru a afla ce știau despre noi irlandezii. Pentru că insularii au început să turuie ce au auzit ei despre noi, de-a lungul timpului, în țara lor. Rezulta că România-i înțesată de ciobani și turme de oi, că nu avem apă și hoteluri civilizate, că sîntem săraci și că-i dăm la cap primului străin care ne iese în cale. A fost nevoie de doar o săptămînă petrecută în Bacău, pentru a-și schimba impresia și a-și dori să revină la noi. Bașca, s-au crucit și de cîtă carte știu copiii noștri.
E de tot hazul de necaz să aflăm că, deși mai bine de două milioane de români muncesc în străinătate, imaginea despre țara noastră în mintea occidentalilor este mai rea decît a nu știu cărui stat subdezvoltat de pe glob. Cu toate astea, se vede că dacă un străin apucă să calce în România, imediat este cucerit de ceea ce întîlnește aici (excludem birocrația). Din păcate, se pare că nici una dintre guvernările de pînă acum nu a avut un plan de prezentare a imaginii României bine pus la punct. Iar prețurile practicate de agențiile de turism pentru străinii care ar dori să-și facă la noi un concediu sînt atractive precum sperietoarea pentru ciori. Elevii și profesorii de la Școala „Mihai Drăgan” din Bacău au făcut mai mult decît toți amabasadorii și agențiile de promovare la un loc. Ei le-au arătat străinilor o Românie pitorească, populată de niște oameni normali, cu plusurile și minusurile specifice oricărei nații. ˘ˇĂˇČˇ˘ˇ0g÷+ęš>3 ęh&i–h˛h/IȘîŕ ˘˘ˇ0g÷+Ęž>3 NiÖhâhŽh/IȘîŕ NiÖhâhŽh/IȘîŕ Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!