Schimbarea la față

„Fiat Iustitia, pereat mundus” și „in vino veritas” !

Calistrat COSTIN

Nu vom osteni vreodată îndeajuns a vorbi despre dreptate, adevăr, echitate, corectitudine, moralitate, virtute, onoare, integritate, într-un cuvînt – despre justiție, întrucît ar fi trist și dezolant să trăim o viață de om, o generație, două, o epocă, o istorie, în nedreptate, neadevăr, inechitate, fățărnicie, incorectitudine, imoralitate, dezonoare, în minciună, așadar în injustiție! Aceasta cu atît mai mult cu cît în zilele noastre (era să zic „din urmă”!) pare a se bate multă (cam prea multă!) monedă pe îndreptarea lucrurilor, pe reparațiile materiale și morale, pe desprinderea de era nocturnă guvernată de dictaturi care ne-au vlăguit, ne-au secătuit, ne-au modificat ființa și ne-au schimonosit codul genetic, aruncîndu-ne pe unii dintre noi în pragul disperării, făcîndu-ne, de-o vreme încoace, să nu ne mai mîndrim că sîntem români! Bine – bine, se va spune, se bate monedă, dar dacă „moneda” firavei noastre justiții se va vădi falsă, că s-au pomenit atîția și atîția falsificatori (și de bani și de lucruri sfinte) încă de la începuturile lumii?!
Nefericitul Seneca striga acum vreo două mii de ani să se facă justiție (dreptate) de-ar fi să se prăbușească cerul (peste noi!) Nu s-a găsit nimeni să-l asculte. Prin veacul al șaisprezecelea e.n., un împărat (!) a clasicizat pentru eternitate sentința: fiat justitia, pereat mundus (să se facă dreptate de-ar fi să piară lumea). Păi, dacă înfăptuindu-se justiția, lumea ar pieri, n-am rezolvat nimic, că moartea nu e bună și n-ar mai fi oameni să se bucure de roadele dulci-amărui ale dreptății! în fine, justiție s-a făcut de atunci, cîtă s-a făcut, mai mult nu s-a făcut, de aceea poate lumea (încă) nu a pierit! Poate că trebuia să luăm miezul zicalei de la Dumnezeu cetire (Geneza) care, cum bine se știe, a ordonat să se facă lumină (FIAT LUX) și lumină se făcu, porunca aceasta căpătînd între oameni și înțelesul de a se face lumină într-un proces, într-o cauză, lumină, adică deslușire, clarificare.
După „evenimente” s-a tot bătut „monedă” pe… deslușiri, pe clarificări, pe demascarea corupților, a escrocilor, a șnapanilor, a „baronilor”, dar puțină lumină se făcu! Cum un „revoluționar” în flanea pusese, prin ’90, un pariu cu agricultura pe care l-a pierdut cu brio, tot astfel asistăm acum la un soi de „pariu pe justiție”, că altfel nu pupăm poala Uniunii Europene! Șanse de cîștig se întrevăd pe sponci, dacă o mai fricționam mult… Judecătorii, parchetele, departamentele „anti”, miniștrii de resort, președinții statului, parlamentarii, cine vreți și cine nu vreți („de sus”, însă!) se bat cu pumnii în piepturi că vor, chipurile, justiție, adevăr, lumină dar… „îndărătu-i și ‘nainte întuneric se arată”… Și cînd te gîndești că împricinata justiție înseamnă a da fiecăruia ce i se cuvine, evident în respectul legilor (ah, dar acestea tot de oameni… dresate!). Teamă mi-e că intrînd în labirintul justiției vom răzbate cu greu la lumină! Tema rămîne mereu în discuție, o vom avea în vedere!… Cert e că, la noi, cel puțin, adevărul cam umblă cu capul spart, și nu se știe din vina cui! (ași, se știe, dar rămîne între noi…). S-a comentat atîta despre justiție, despre cum trebuie ea înfăptuită, că tot ce mai e de pus la punct acum la acest început de mileniu trei este… justiția (care se încăpățînează a nu se proclama o dată pentru totdeauna). Un mucalit mi-a sugerat o „inițiativă legislativă” în acest sens: „Dom’le, latinul avea o vorbă – și noi latini suntem, ce mama dracu’ – in vino veritas, vasăzică în vin se află adevărul, că omul se cerchelește, se binedispune și-și dă drumul la trompeta sufletului și, una-două, justiția e a noastră! Zic să-i îmbătăm bine pe judecători (că fără ăștia nu se poate), ca și pe împricinați și să-i lăsăm să-și verse sacul, numai astfel se va face, frățioare, lumină, dreptate, justiție, dacă nu, vom orbecăi în ape tulburi pînă la a doua venire”! Nici chiar așa, dar… merită încercat!ne, moralitate, virtute, onoare, integritate, într-un cuvînt – despre

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!