Cap limpede

Șarje colegiale

Mihai BUZNEA

Agapele colegiale deveniseră o obișnuință în redacția băcăuană. Prin ele mai spălam cele nevolnice supărări și răutăți, vărsîndu-le la canalul reconcilierii. Evenimentul cel mai potrivit era ziua de naștere, prilej de a face cîte o gargară pe cinste, în cinstea… aniversatului. Secretara redactorului șef, Aurelia Toma, ținea evidența registrului de stare civilă, pe care îl consulta în fiecare dimineață: fiți atenți, în ziua de… îl tapăm pe cutare; și-i rostea numele. Era persoana cea mai indicată pentru o asemenea investitură, avînd vechimea cea mai lungă din redacție: aproape 40 de ani în toamna cînd s-a pensionat. O autoritate în materie. Festinurile erau relativ simple și se desfășurau cam după același tipic: de-ale gurii – gustări și udătură. Bancuri proaspete. Din abundență. Veselie… naturală. Conform cîntecului care străbătuse deceniile: vin, cînt și femei/ cînd le ai pe toate trei / mai vesel ești, simți că trăiești…”. Ultimul „articol” era asigurat din recuzita redacțională, cu interdicția strictă de a „nu pune mîna”, dar reușea să coloreze atmosfera. Aveam și cîteva aniversări „cu moț”: Teodor Stanciu se născuse într-o zi de 8 martie, prilej de glume la bustul gol; de fiecare dată era obligat să suporte aluzii (nerăutăcioase) despre bi și transsexualitatea sa regăsite în textele propuse publicării. Unul dintre colegi, Sergiu Adam (la festinurile ziariștilor erau invitați și redactorii „Ateneu”-ului), i-a pus odată capac, lovindu-l „la inteligență” cu o remarcă acidă servită imediat după ce i se înmînase cadoul pregătit de noi toți: amice Tudorică – i s-a adresat el -, ne gîndisem să-ți oferim și o carte, dar ne-am amintit că mai ai una acasă, și ce să faci tu cu două?!… Pe Eugen Verman îl aniversam în ziua de 13 decembrie, drept pentru care îi pregăteam cîte o dedicație în stil revoluționar. Cu Ștefan Olteanu lucrurile erau ceva mai simple/complicate, în sensul că fiind născut pe 23 august, ne invita pe toți la restaurantul „Bistrița” după ce se încheia transmisia radiofonică a demonstrației oamenilor muncii. Dar asta nu a constituit un impediment în a-i oferi, în hazul general, un exemplar al unei vestite lucrări proapsăt intrată în librării: Aventurile baronului Munchaussen, amicul Fănică fiind vestit pentru apetitul verbal nu de puține ori scăpat de sub control și presărat cu expresii dintre cele mai pitorești. în ce mă privește, atențiile colegiale mi-au rămas sub forma unor dedicații pe două cărți – de fapt, un volum cît se poate de sobru și o cărticică de teatru popular: „Itinerar de psihiatrie” – al renumitului profesor ieșean Petre Brînzei: „Am dori ca demodularea senzo-motorie a conversiunilor psihogene și a hipofreniei marginale a deologoepistemologiei să fie și în cazul tău de bun augur…”; recte: „Utima nădejde” (de Mihai Rădulescu) din care citez: „Ultima nădejde a ta e să citești cu grijă cartea asta și să faci față cu succes testului la care te supunem: în ce personaj te (și ne) recunoști?”. Testul încă nu l-am trecut, nici după scurgerea a 37 de ani, dar broșurica o folosesc pentru a-mi dosi rezervele strategice pecuniare de ochi indiscreți și mîini acaparatoare. Din păcate, suferă și ea de o jenă financiară cronică și netratabilă.
Micile noastre răutăți aveau ca destinatar buna noastră dispoziție – via sărbătorit. Unul dintre aceștia (Costică Maftei, repauzat) a primit odată o colecție de… sticle goale de băuturi alcoolice cu invitația de a lectura… etichetele, iar un altul – un bax cu suluri de hîrtie igienică însoțit de dedicația: ai grijă cum le folosești, se-anunță vremuri… !
Prin toate acele șarje colegiale cream o stare de spirit purificatoare. Nimeni nu se supăra. Toată lumea se amuza. Era ca o operație de lifting facial. Obligați la bună dispoziție. „Bucuria face sîngele să fiarbă” – spunea cîndva Eminescu. Noi trăiam această bucurie cel puțin odată pe lună. Era vinul nostru de viață lungă prin descătușarea de relele acumulate.a lectura… etichetele, iar un altul – un bax cu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!