„Plec din țară după ce învingem la seniori și la tineret”

Finalele campionatului național de box, cadeți, s-au încheiat cu un gust amar pentru pugiliștii băcăuani de la Sport Club Municipal și, mai ales, pentru antrenorii acestora, Relu Auraș și Nicolae Cara. Dintre cei opt băcăuani care s-au calificat în turneul pentru medalii de la Ploiești, de săptămîna trecută, doar Marius Bogdan, sportiv inițiat în box de antrenorul Marinică Ouatu, a luat una, și aceea de bronz. SCM Bacău este clubul care, de mai bine de trei ani, domină în competițiile interne de box, dar la categorii mai mari de vîrstă.

– Ce s-a întîmplat la Ploiești, domnule Auraș, de vreme ce sînteți așa abătut?
– Nu mai sînt supărat. Mi-a trecut. Vreau să spun, întîi, că este pentru prima oară, din 2001 încoace, cînd avem echipă de valoare și la cadeți. Atunci, Ronald Gavril a devenit campion național. Acum, ni s-a permis să luăm o medalie de bronz. De la începutul acestui an am încropit o echipă de cadeți, bună, care să facă față, în viitor, la juniori și la grupele de vîrstă mai mari. Normal ar fi fost să ne întoarcem cu 3 sau 4 medalii.
– Cine v-a oprit?
– Cred că greșeala noastră, sau ghinionul, a fost că am făcut un sparring (meci amical) cu lotul național, tot la Ploiești, cu o săptămînă înainte de începerea finalelor. Am fost monitorizați și am aprins atenția celor de la Ploiești și de la Dinamo, astfel că au luat măsuri.
– în ce sens?
– După tragerea la sorți, și chiar din primul tur, mulți dintre sportivii noștri au căzut cu capii de serie, majoritatea sportivi de la lotul național. De obicei, nu comentez arbitrajul dar, de această dată, a fost ceva nesportiv, urît. S-au unit cei de la Dinamo cu cei de la Ploiești și s-au pus pe noi: «Ce? Vreți să ne bateți și la cadeți?». Cînd mi-am dat seama că nu este glumă și că nu avem ce face, am trecut de la supărare la zîmbet.
– Un zîmbet care nu v-a dispărut, în pofida celor întîmplate…
– Poate că este și un fel de haz de necaz. Oricum, le-am promis domnilor de la Dinamo că nu plec afară pînă cînd nu-i înving la tineret și la seniori. Mai ales la seniori. âi bat de-i rup pentru ce ne-au făcut! Sînt ambițios și orgolios. Mi-au zgîndărit și răni mai vechi.
– Despre ce plecare vorbeați?
– Am deja, de cîtva timp, oferte de a antrena în străinătate.
– Unde?
– Pot să spun că una dintre oferte este din Europa. Ele sînt mai multe, și de pe alte continente. Eu am intrat la discuții pe trei variante, care mi se par mai bune. Voi negocia și voi accepta oferta cea mai avantajoasă.
– Oricum, va mai dura pînă la perfectarea unui contract.
– Deocamdată, gîndul îmi este la Centura de Aur, de luna viitoare. (Marius AMBROZIE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!