Reabilitarea cărții

Lecții de demnitate

Eroii neamului, personalitățile ilustre ale românilor continuă să trăiască printre noi datorită cărților. în episodul precedent am evocat profilul unui mare patriot – colonelul Ioan Tarnovski. Este bine să reamintim că acesta s-a născut la 19 iunie 1852 în fostul județ Cahul, că a parcurs aproape toate treptele ierarhiei militare – de la soldat (1874) la colonel (1906); a participat la Războiul de Independență, distingîndu-se în toate bătăliile din jurul Plevnei, faptele sale de arme fiindu-i răsplătite cu înalte ordine și medalii militare din partea domnitorului țării. După 36 de ani slujiți sub tricolor, în 1910 a trecut în rezervă. în vara lui 1916 împlinise 64 de ani, dar a fost rechemat sub arme, în Divizia 9 română – Armata de Dobrogea. La începutul lui octombrie, feldmareșalul von Makchensen a pregătit o puternică ofensivă în scopul spargerii frontului româno-rus și cu intenția de a pune stăpînire pe linia Constanța – Cernavodă cu atac principal pe direcția Topraisar. Ofensiva germană a obligat trupele noastre la o apărare neobișnuit de dîrză. Printr-o soluție ingenioasă și valorificînd terenul, colonelul Tarnovski a declanșat un contratatac neașteptat, salvele de artilerie căzînd ca trăsnetul asupra inamicului, care a pierdut ceea ce cucerise cu o zi în urmă, însă un obuz asfixiant l-a doborît pe colonel, care și-a pierdut cunoștința. Cînd s-a trezit acesta era deja prizonier. Răspunsurile demne pe care le-a dat la întrebările puse l-au determinat pe feldmareșalul german să ordone remiterea sabiei colonelului nostru, ca semn de înaltă considerație militară: „V-ați cîștigat-o! Meritați să o purtați!”. Această solemnitate și onoare acordată pe front unui adversar constituie un act unic în analele armatei române și foarte rar întîlnit în istorie. Datorită acestei atitudini, pe tot timpul captivității de 19 luni în Germania colonelul Ioan Tarnovski s-a bucurat de un tratament și o atenție speciale. întors în țară, bătrînul ostaș a fost decorat cu Ordinul național „Mihai Viteazul” clasa a III-a „…pentru vitejie și avântul personal cu care și-a condus brigada”. Curînd după aceea eroul închidea ochii cu conștiința că-și făcuse datoria de oștean și de român.
Profesorul de istorie Ioan Popa, ajuns la o vîrstă înaintată, din care prima jumătate de viață i-a fost legată de orașul Tg. Ocna, ne spune că pînă într-un timp Gimnaziul „Oituz” (unde, printre mulți alții, a învățat și Eugen Cristescu) a avut ca adresă strada „General Ioan Tarnovski”. După decembrie 1989 s-a întîmplat ceva surprinzător și eternizarea memoriei bravului ostaș a fost limitată, aceeași stradă primind numele „Neculai Arbănaș”, personalitate explicată în lucrări monografice de profesorii Ștefan Pelin și Gheorghe Simion: fiul lui Ștefan Arbănaș și nepotul eroului de la Plevna, născut în 1892, a învățat la Școala Normală din Bârlad, a participat la primul război mondial luptând la Arad și Mărășești, de unde s-a întors cu gradul de căpitan, fiind decorat cu ordine și medalii expuse la monumentul-muzeu situat pe Măgura Ocnei. S-a căsătorit cu Maria Costăchescu, au profesat la Mănăstirea Cașin, în 1925 s-au stabilit în Tg. Ocna, a activat ca voluntar în postura de instructor- comandant al unităților de premilitari pe văile Trotușului și Slănicului. în 1941 s-a înscris voluntar și a decedat la 3 septembrie același an în luptele pentru Odesa. A fost decorat cu „Coroana României” cu spade și panglică în grad de cavaler și cu „Virtutea Militară”, apoi înaintat, post-mortem, la gradul de maior. (Va urma). (Corneliu CRISTEA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!