Legea lui „poate”

Ștefan RADU

Sper să apuc vremurile cînd o nouă administrație care, după ce află cîte probleme are de rezolvat, nu se va mai plînge de „greaua moștenire” primită de la predecesori. M-am săturat să ascult lamentări și să nu văd funcționari – mai mici sau mai mari – condamnați pentru complicitate la matrapazlîcurile aleșilor. Mai deunăzi, primarul Bacăului a adus la cunoștința publicului cîteva noi descoperiri din arhivele instituției. Astfel, ni s-a spus că există contracte încheiate fără vreo selecție de oferte sau vreo însăilare de licitație, ci doar pe baza ordinului verbal al șefilor Primăriei. Miliarde din bugetul local au mers către societăți controlate de persoane alese (la propriu și la figurat). După cum spunea domnul Stavarache, „unii și-au acordat singuri contracte”, fiind extrem de simplu să… negocieze cu ei înșiși. Nu mai este un mister în România că averile se fac mai ales din bani publici. Miliarde și miliarde s-au plătit pentru „produse de birotică” către două firme. Adică, una livra pixurile, iar cealaltă hîrtia de scris!… în aceste condiții, au putut fi mulțumiți mai mulți clienți dedulciți la pușculița statului.

Acum, DNA cercetează astfel de aranjamente. însă pe documentele referitoare la asemenea contracte există semnături cunoscute ale unor funcționari considerați foarte bine pregătiți profesional. Atît de profesioniști, încît continuă și astăzi să semneze hîrtiile administrației locale! Unii dintre ei motivează că au primit ordin să gireze actele dubioase. Nu mă interesează! Nu le-a fost pusă viața în pericol și nici nu i-a torturat cineva prin subsolurile instituției. Aveau libertatea să refuze asemenea falsuri sau coțcării. Chiar dacă nu au fost părtași la cîștigul rezultat din aranjamentele pe bani publici, ei sînt vinovați pentru favorizarea escrocilor (chiar cu mandate de aleși). Dacă tot le plătim salariile de funcționari, atunci măcar să avem siguranța că dăm banii unor oameni cinstitți, stăpîni pe profesiile lor, demni și fără disponibilitate la compromisuri penibile.

Am primit și explicații ce pot fi considerate drept obiective. Legislația românească este confuză și plină de expresii de genul „poate”, „în măsura în care se constată” etc. Toate aceste formulări îi oferă funcționarului ușor de ispitit premisele unor interpretări halucinante. El „poate” doar dacă vrea sau dacă este „stimulat”. Numai atunci este în măsură să „constate” una sau alta!… Nu există antecedente cînd un asemenea funcționar a răspuns penal și material pentru interpretările sale ce au prejudiciat bugetul comunității. Așa se construiesc vilișoarele și se achiziționează autoturismele de lux… Probabil că noile administrații care se succed la conducerea orașului sau a județului nu îndrăznesc să dea de pămînt cu asemenea funcționari parșivi pentru că le sînt de folos. Nici nu știi cînd ai nevoie de un specialist în amețit legea! Ăștia rezolvă tot: concesionări, garaje, contracte profitabile doar unora, autorizații de construcție etc. Și nu-i om cu funcție pe lumea asta care să nu aibă rude, prieteni, șefi de partid, toți dornici să-i ceară cîte un favor. Atunci intră în scenă funcționarul care cunoaște importanța lui „poate” în sistemul juridic. Proverbul „O mînă spală pe alta și amîndouă fața!” este pur românesc și intraductibil în semnificațiile sale. El ne ajută să înțelegem trecerile dintr-o legislatură în alta…c să dea de pămînt cu asemenea funcționar

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!