Nemțoaicele care au schimbat fața unei comunități

Au venit la Schineni, un sat situat pe malul Siretului, la 10 kilometri de Bacău, în urmă cu cîțiva ani. Le-au plăcut oamenii și locurile și au reușit să facă într-o perioadă scurtă de timp cît n-au făcut alții într-o viață. Acestea sînt surorile din congregația „Maria Magdalena Postel”, o micuță și modestă comunitate de maici romano-catolice, a căror viață este legată de educația tinerilor. Cu ajutorul primarului din Săucești, Viorel Savin, și cu bunăvoința maicii Carmen, rădăuțeanca din congregație, am reușit să intrăm în universul simplu și plin de farmec al acestor femei dedicate lui Dumnezeu.

„Aveți suflet pentru cultură!”

Despre sora Benedicta, călugărită de 40 de ani, ar fi multe de spus. Este o femeie în vîrstă, sobră, cu o figură aparte ce aduce a personaj desprins din romanele lui Thomas Mann. ânțelege bine limba română, dar nu o poate vorbi și regretă. „Vine o vreme cînd este foarte dificil să mai înveți o limbă străină”, ne-a zis ea. A ajuns în România pentru prima oară în anul 1995, alături de familia Kolping, cu care a vizitat o casă de copii din Ineu. Impresionată de cele văzute și-a mobilizat surorile din congregație și a reușit să facă două așezăminte la Aricești (județul Prahova) și la Schineni (Bacău). Și, în urmă cu trei ani s-a decis să-și petreacă mai mult timp alături de copiii din România. „Comunitatea noastră se ocupă de educația tinerilor și a copiilor. Am lucrat foarte mult cu ei în Germania. Acum lucrez și aici”, ne-a zis ea. Avînd experiența comunismului din Germania de Est, sora Benedicta susține că tinerii din România, în comparație cu cei din Occident, sînt mai aplecați și mai atrași spre cultură. „Românii au mai mult suflet pentru cultură și folclor, în comparație cu cei din Germania, care au început să uite de tradiții. Aici există multe posibilități de a ridica tineretul, pe cînd în Germania acestora li se oferă foarte multe alternative, fapt ce îi îndepărtează de biserică”, a mai apreciat ea.

„România are multe valori”

Cunoscînd emoțiile și zbaterile României pentru integrarea în Uniunea Europeană, sora Benedicta a Cruce susține că nu trebuie să ne fie teamă, deoarece avem suficiente valori cu care să ne impunem în fața Occidentului. „Este foarte important să intrați în Uniunea Europeană. Din experiența mea, România are o cultură mare, are bogății și poate fi ceva bun pentru Uniune. Nu trebuie să vă ascundeți. Aveți multe valori”, a afirmat sora Benedicta. Pe de altă parte, măicuța catolică a mai precizat că vor mai fi probleme și că integrarea în Uniunea Europeană este un proces care are nevoie de timp.

O boliviancă cu rădăcini în România

în timpul discuțiilor, o maică bătrînă, așezată la celălalt colț al mesei, zîmbea și asculta cu atenție. Aveam să aflu de la sora Carmen că Maria Goretti are rădăciuni românești, deși s-a născut și a trăit într-o țară pe care cei mai mulți dintre noi n-o vedem decît la televizor: Bolivia. „Pe bunicul meu îl chema Grigoriu. A fost avocat, originar din Odobești (județul Vrancea). în Elveția a cunoscut-o pe bunica, boliviancă, și au avut împreună un băiat, tatăl meu. Bunica a plecat în țara natală cînd tata avea un an și nu s-a mai întors. Am revenit în România în anii din urmă și mi-am descoperit cîteva rude la București”, ne-a povestit bătrîna, în limba română. Am mai aflat că tatăl său, deși fiu de român, nu a ajuns niciodată să vadă această țară. Deși mai păstrează documente legate de pămînturile avute de bunicii săi la Odobești, sora Maria nu s-a zbătut deloc pentru a primi înapoi ceea ce i s-ar fi cuvenit de drept. Se pare că, la urma urmei, între România și Bolivia nu sînt diferențe mari. „România seamănă mult cu Bolivia”, ne-a lămurit sora Maria.

„Știam cîte ceva despre Brazilia și Bolivia, dar mai nimic despre România”

Teresa Rammert abia a terminat studiile liceale. Este originară din Oelde Stromerg, o mică localitate din landul Nordrhein Westfalen. A venit la Schineni vara trecută și lucrează ca voluntar alături de cele patru maici de la Schineni. Fără dicționar și fără alte cunoștințe, avînd la activ doar un curs de limba română de două săptămîni, făcut la București, Teresa s-a aventurat în această zonă a Moldovei cu gîndul că vrea să facă ceva. A avut de ales între exotismul din America de Sud și țara noastră. A optat pentru cea din urmă. „Despre România am mai auzit cîteva ceva despre resursele sale naturale, că e foarte cald vara și e foarte frig iarna. Am avut oportunitatea de a mă duce în Brazilia, Bolivia sau România. Am ales România pentru că nu cunoașteam mai nimic despre ea. Știam mai multe despre Brazilia sau Bolivia decît despre România”, ne-a declarat Teresa într-o română aproape perfectă. „Am învățat limba română alături de copiii de aici”, avea să ne lămurească ea.

„Vin prea multe schimbări peste oameni”

în răstimpul scurt petrecut în comuna Săucești, avînd escale și în Bacău, Teresa s-a atașat de oamenii acestor meleaguri și recunoaște că i s-a dezvăluit o ospitalitate pe care nu a văzut-o nicăieri în Germania. „E greu de spus despre români că sînt într-un fel și germanii într-alt fel. Nu fiecare om este la fel. însă aici am descoperit persoane foarte deschise și ospitaliere. Oamenii se invită unii la alții, stau de vorbă, discută. în Germania nu se întîmplă așa ceva. La noi, oamenii sînt mai închiși. Dacă nu te cunoști cu cineva, nu ai cum să vorbești. Te lasă în pace”, ne-a spus ea.
Cetățean al Uniunii Europene, Teresa s-ar bucura ca România să fie membră alături de celelalte state, dar susține că va fi dificil pentru populație. „Schimbările sînt foarte rapide. Vin prea multe deodată peste oameni. Pașii trebuie făcuți foarte încet, deoarece sînt lucruri noi pentru români”, a mai opinat ea.

Mostră de minunății

Despre activitatea congregației „Maria Magdalena Postel” ne-a povestit sora Carmen. Este originară din Rădăuți și s-a dedicat cu totul acestui ordin din anul 1999. „Avem două case, unde s-au primit opt copii de la Protecția Copilului. Cînd am plecat la drum cu micuții lăsați fără nici un sprijin, ne-am gîndit să facem ceva și pentru cei din sat. Așa că acum vin copii și din Bogdan Vodă și din Schineni, de la vîrste mici, pînă la liceu. De altfel, în jur de 15 tineri care își continuă studiile liceale la Bacău sînt susținuți material și financiar de congregație. Vrem să le arătăm părinților că copiii trebuie să-și deschidă orizonul spre viață, spre cunoaștere, și nu trebuie să rămînă izolați într-un sat, cu o viață precară”, ne-a spus sora Carmen.
Autoritățile locale din Săucești nu au decît cuvinte de laudă despre activitatea maicilor. „Sînt ceva extraordinar. Gîndiți-vă că acești copii învață o limbă străină și să cînte la un instrument, fără să plătească nimic. Mai mult, influența prin educație pe care o primesc cei mici este deosebită. Nu au decît de învățat. Au investit sume bune și în amenajarea unor terenuri de joacă pentru copii. în plus, maicile au contribuit la ridicarea cîtorva case distruse de inundații. Mi-e jenă că nu putem face noi mare lucru. Primarul din Heiligenstadt a venit în vizită la noi, prin intermediul surorilor, și a donat 10 mașini de cusut pentru Școala de Arte și Meserii. Sînt lucruri deosebite pe care le fac aici”, ne-a declarat primarul Viorel Savin.
Cuvintele sale au fost justificate de un cîntec superb, cîntat la fluier de două fetiție din Schineni, dirijate de sora Ignatia. O mostră din minunățiile ce se pot face cu copii din în satele noastre. Cu o singură condiție: să aibă cine să se ocupe de ei. (Ionuț BARBU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!