Sinaxar ortodox: Sfîntul Nichifor, patriarhul Constantinopolului

Sinaxar romano-catolic: Sfinții Marcelin și Petru

Unii oameni zic: nu mă lepăd de Hristos! âl iubesc, âl mărturisesc, âl
venerez, însă în inima și în sufletul meu, înlăuntrul sinei mele, în
ascunzișul persoanei mele intime. Cu gura, cu glas puternic și înalt
nu-mi dă mîna să o fac. Ei și! Nu aceasta trage greu la cîntar.
Esențialul nu-i oare ce credem, ce mărturisim în sinea noastră, în
adîncul ființei noastre spirituale? Vorbele nu-s decît sunete și
păreri, alcătuiri șubrede și de suprafață, ce zboară și se pierd în
vremelnicie.
Raționamenul acesta nu-i creștinesc. Luați aminte: nu ajunge
credința lăuntrică, nu ajunge dragostea nemărturisită în afară, oricît
de sinceră, de fierbinte. E fățarnică. Cum adică fățarnică de vreme
ce este sinceră, ba și caldă? E fățarnică pentru că nu se dă pe față,
e pe jumătate: numai înăuntru, e drămuită. Mărturisirea lăuntrică e bună pentru sporirea noastră duhovnicească, pentru mîntuire însă e nevoie, neapărată nevoie de una exterioară, cu gura, cu vorba. Nu ajung iubirea sau credința cu gura, oricare ar fi riscurile.
Este trebuință de multă trezvie, ca să nu fim furați de minciună.
Mințind, nimeni nu se face părtaș lui Dumnezeu și mincinosul este
străin de El. Căci este scris: „Toată minciuna de la diavolul este”. Și,
iarăși: „Mincinos este și tată al minciunii”. Așadar, pe diavolul îl
numește mincinos. Căci adevărul este Dumnezeu. De voim, să ne
mîntuim cu adevărat, sîntem datori să iubim adevărul, cu toată
puterea și cu toată sîrguința și să ne păzim de toată minciuna, ca
nimic să nu ne despartă de adevăr și de viață. Iar mărturisirea trebuie să fie totală: și prin faptă și prin cuvînt și prin gînd. se face părtaș lui Dumnezeu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!