Veșnicia se naște la muzeul satului

Dintre expozițiile permanente ale Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, o atracție deosebită o reprezintă expoziția secției de etnografie. Vernisată la 1 decembrie 2005, ea este reprezentativă pentru lumea satului românesc de-a lungul timpului și este alcătuită din cîteva secțiuni, care oferă o organizare generală după îndeletniciri și meserii. Putem afla despre agricultură, creșterea animalelor, prelucrarea lemnului, olărit, vînătoare pescuit, țesut. E o expoziție cu un pronunțat caracter didactic, dar Complexul Muzeal a reușit să achizițoneze o lume de obiecte utile, care sînt, totodată, și frumoase, simpla lor numire putînd să sugereze poezia. Aflăm o stănoagă (pentru potcovit), o secțiune de casă monocelulară, un strung de lemn, foale, o rîșniță dacică din tuf vulcanic, coase, furci, o splendidă uleiniță (dispozitiv din lemn în care se presau semințele de floarea soarelui), căruțe, semănători, brăzdare, o bîtă afumată (bîtă de cioban, asemănătoare cu o ghioagă), prese de cașcaval, putinee, donițe, dar și hîrzobul, pe care cine nu-l vede, nu va ști de unde vorba „venit cu hîrzobul”. Pușcoace, butci, setci, dar și războaie de țesut, un imens război de cergi, iar alături de ele, melița (băiata ei măruntă născînd vorba „îi umblă gura meliță”). La secțiunea „Obiceiuri”, care e atracția principală a copiilor, putem vedea măști pentru diverse sărbători, instrumente muzicale pentru urat și colindat, costume populare. Un muzeograf însoțește grupurile ce vizitează expoziția și oferă explicații, dar există și explicații tipărite la fiecare exponat, scheme (cum e cea a dîrstei, cu elementele ei), planuri. Pentru cei care doresc să iasă o clipă din agitația diurnă, expoziția etnografică e un ajutor pentru călătoria în timp, evadare în lumea istoriei, în „veșnicia satelor”. (Dan PERȘA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!