Ultima ispită a lui Iisus (II)

Am început scrierea acestor rînduri cu gîndul la acel film din noaptea de 26 spre 27, de pe programul 1 al Televiziunii Române. Un film – puțin spus – deosebit și minunat. Dar amărăciunea stîrnită de raritatea unui astfel de eveniment – pentru noi, românii – a fost la fel de mare și m-a făcut, în același timp, să divaghez în abordarea unor realități care au stat și încă stau la baza lumii intrate în RE-PRIMITIVIZARE încă din vara anului 1971. Această RE-PRIMITIVIZARE a României continuă după 1989 cu o și mai mare furie – mai ales în perspectiva „intrării” în Europa. Putem spune că între 1962 și 1971 România a intrat în Europa, după care s-a speriat și s-a aruncat singură într-un cîmp mocirlos de la marginea lumii…
Revenind, doresc să spun totuși cîteva lucruri despre filmul excepțional al lui Scorsese – Kazantzakis. Regia este, înainte de toate, de o subtilitate cu adevărat magnifică. Scenariul cinematografic egalează, se poate afirma, cartea pe care se bazează. Acest film – care ne avertizează din generic precum că nu trebuie privit din perspectiva literei evangheliilor – poate fi folosit ca un adevărat test pentru adevărații creștini și pentru adevăratul creștinism! Pentru că iată ce parafrază simplă și clasică mi-a venit în această clipă pe vârful „pixului”: mulți sînt cei botezați, dar puțini sînt cei creștinați!
Un astfel de film a fost prezentat de Televiziunea Română și ca un fel de punere în temă, în gardă, privind viitoarea producție a „Codului lui Da Vinci”. Dacă Patriarhia Română a „dezlegat” acest film făcut după cartea romancierului grec și pentru noi, românii – atunci a procedat în mod lăudabil, chiar dacă a făcut-o cu strîngere de inimă și din anumite motive la care am făcut tangențial aluzie.
„ULTIMA ISPITĂ A LUI IISUS” a fost văzut de puțină lume, la acea oră. în România, din cauza NMS (Nocivității Mediului Social), lucrurile stau pe dos: „Capitalismul” actual este pro-ceaușist din perspectivă națională. Televiziunile actuale – numai „particulare” și „comerciale” nu sînt! – ci, dimpotrivă. Spiritul lor este „de stat” și anti-comercial. „Mințile întunecate” care manevrează aceste instituții știu foarte bine că numai lucrurile foarte BUNE, de mare calitate umană și morală, sînt cele care produc cea mai mare și mai durabilă AUDIENȚĂ. Din această cauză, atunci cînd aceste forțe trebuie să dea, de voie-de nevoie, și cîte o picătură de frumusețe și adevăr – atunci, pe lîngă oceanul de putoare pe care-l revarsă minut de minut, mai dau și acea picătură – dar la ore tîrzii cînd românii, în majoritatea lor, dorm. (Gheorghe CHIȚIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!