„Echipă de șoc” la Colegiul „Ferdinand I”

Cînd au auzit că-s chemați la cabinetul directorului s-au uitat unul la altul: „de ce oare?” Au ajuns repede în biroul răcoros al profesorului Ghiorghi Iorga. Erau dezinvolți, ca orice copil care se știe „curat”. El e blond, ea-i brunetă și, cîntăriți la un loc, au cam 75 de kilograme. Sînt colegi de clasă, într-a VII-a A, la Colegiul Național „Ferinand I” din Bacău. Doi copii plini de energie și fără urmă de inhibiție. Pe care însă-i bine să nu-i superi, și am aflat că și colegii lor știu asta. Bianca Dumitrache are 14 ani și centura negră cu doi dani la karate tradițional. Colegul Mario Cristian Chiper are, deocamdată, centura albastră, dar culoarea tinde să se închidă cu timpul, după cum susține el. Amîndoi sînt membri ai lotului național de karate

Bianca e mai veche în lumea artelor marțiale. „Centura neagră am obținut-o cînd aveam zece ani. Dar karate fac de la șapte ani. înainte am făcut gimnastică de performanță și asta mă ajută la mobilitate”, îmi povestește puștoaica. Am fost curios de premii. Ghinion! Nu și le amintește pe toate și mă lămuresc și de ce. „Păi, am vreo 60 de medalii, dintre care cam 50 sînt de aur. Iar diploma pentru centură am primit-o de la sensei Kanazawa, din Japonia. Oricum, am cîștigat campionate naționale, balcanice, europene și mondiale”, îmi explică Bianca. Tot de la Kanazawa, printr-un trimis al său, sensei Murakami, a primit o invitație pentru a merge la Tokyo, în noiembrie. Cum părinții o susțin și o încurajează, e convinsă că va ajunge în Țara Soarelui Răsare. âși amintește un concurs de la Napoli, în Italia, unde, deși avea doar zece ani, a luptat cu competitori care aveau chiar și 18 ani, și a luat aurul. Și-mi mai spune, împinsă de Mario, că nu-i plac conflictele, dar că odată, printr-a cincea, n-a avut încotro și i-a tras, totuși, „uneia” o palmă. Mă uit la zîmbetul ei rușinat și-o întreb cum se înțelege cu băieții, că-i domnișorică de-acum. O dă ea pe după cireș, cum că nu intră în altercații cu colegii. âi mai explic o dată că sînt curios dacă-i face vreunul curte. Se uită-n stînga și în dreapta, apoi, cu ochii la masă, murmură a încuviințare. O las cu obrajii îmbujorați și-l iau la descusut pe Mario.

„Femeile trag la bani!”

în patru ani, zvăpăiatul blond a ajuns la centura albastră. Pînă la karate a trecut și pe la tenis, înot și fotbal. Nicicînd n-a putut să priceapă de ce antrenorul de fotbal îl punea iarna să umble în pantaloni scurți. Acum, că și-a găsit vocația, a acumulat în doi ani de competiții vreo cinci medalii. Și e bucuros că-i campion național la individual și „vice” cu echipa. „în curînd va fi o competiție internațională în Letonia. Merg și eu, merge și Bianca”, îmi spune Mario. Este, însă, și un „of”. Are trac cînd tatăl său, susținător fervent al campionului, la fel ca și bunica, asistă la meciuri. Cei doi copii fac echipă bună și îmi destăinuie ce-i ferește de micile încăierări între colegi, inerente vîrstei. Dacă se ia careva de unul dintre ei, o face pe riscul lui, pentru că puștanul și puștoaica se consideră a fi „la pachet”: nu merge unul fără celălalt. âi cred, pentru că se vede de la o poștă că-s prieteni la cataramă. Oricum, cei doi sînt atrași de spiritul karate-ului, nu de gîndul la bătaie, pe care în afara competiției o disprețuiesc.
Amîndoi sînt în campanie anti-fumat și au și o teorie legată de colegii lor care mai trag un tutun. „Dacă părinții îți interzic, atunci ești tentat. Mie tata mi-a spus doar că-i rău și am înțeles. Pe noi ne atrage sportul, nu fumatul”, susține Mario. Bianca e mai vorbăreață și mai atentă, dar Mario e expert în a scoate cîte o vorbă care te uimește la cineva de vîrsta lui. Cînd, întîmplător, a venit vorba de Monica Gabor, blondul și-a dat, sec, măsura valorii: „Femeile trag la bani!”
Amîndoi sînt de acord că în karate-ul internațional actual în vogă sînt sirienii și francezi, în timp ce „japonezii sînt cam țapeni în ultimul timp”. Sînt atrași de luptele din circuitul K1. Ea e fan Remy Bonjasky, el ține cu Gaoglai. Și spun că atunci cînd vor fi mari ar urca în ring, pentru că le place kumite-ul, lupta. âși respectă sensei-i, pe Dan Botezatu, respectiv Adrian Loghin și Florin Moraru. Directorul Ghiorghi Iorga ne-a spus despre cei doi membri ai „echipei de șoc” din colegiul pe care îl conduce că merg bine cu cartea. „în toamnă am de gînd să propun să fie premiați, în rînd cu toți ceilalți elevi care fac o imagine bună colegiului prin activitatea lor”, ne-a destăinuit dascălul.
Ne-am despărțit de cei doi juniori cu strîngeri de mînă, iar ei ne-au adresat cîte un „os” și s-au înclinat puțintel, privindu-ne în ochi, așa cum se salută între ei karateka. (Claudiu BOANGIU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!