„Fantomele” cu lipici la bani publici

Eduard ADAM

Nu știu cum Dumnezeu se-ntîmplă, dar în județul ăsta, la toate licitațiile organizate de Primăria Bacău sau la lucrările încredințate direct de Prefectură „se lipesc” tot felul de firme fantomă. Sau, mă rog, ele există în acte, însă dacă începi să le cauți sediul social e mai greu decît dacă te duci fără hartă în mijlocul Parisului. Credeți-mă, i-am văzut pe colegii mei cîte zile cum au cotrobăit prin județ după firme ale căror nume nu spuneau prea multe, în schimb obținuseră de la Prefectura Bacău lucrări de construcții de cîteva zeci de miliarde de lei. Și n-ar fi fost atît de greu de depistat firmulițele de care spuneam, dacă aveau și ele sedii ca lumea, care să denote că fac treabă și că vor să fie găsite. Maghernițele peste care-au dat colegii mei arată însă mai limpede ca lumina zilei că acelor oameni numai de afaceri serioase nu le arde. Că, zic și eu, un afacerist serios, care doar cu asta se ocupă și din asta trăiește, își amenajează un sediu de firmă, fie el și numai cu un birou, unde să-și poată primi clienții sau potențialii clienți. Și să nu-mi spuneți că acesta e un moft. Ar fi așa, și-o recunosc și eu, doar dacă acea societate ar vinde jeliboane în piață, ori clame aurite pe la standuri, dar cînd faci afaceri de 1,5 milioane de euro în cîteva luni, zău te-aștepți să dai peste firme cu ștaif.

Ei bine, nu! în județul Bacău, casele ridicate pentru sinistrați atît cu bani de la Guvern, cît și cu jumătate de milion de dolari de la Rafo, au fost făcute de societăți fantomă. La sediul uneia dintre ele, de exemplu, crescuseră buruienile pe ușă. Vă imaginați, deci, cîtă activitate pe-acolo. Vecinii habar nu aveau despre persoanele trecute în acte ca proprietari ai firmei aceleia. Nici nu știau că acolo a existat vreodată o firmă de construcții. Și nu e singurul caz. Despre patronul unei alte firme care a făcut case, și care a încasat și ea sume uriașe, am aflat că e un taximetrist, care n-are nici în clin, nici în mînecă cu activitatea de construcții. Ce să mai spui cînd afli că Prefectura a încredințat o afacere grasă unei firme administrată, cel puțin în acte, de o tînără de 22 de ani, despre care vecinii spun că nu au mai văzut-o acasă de ani, și că părinții au rămas, dar că și ei au servicii.

în fine, rămîne ca alții să stabilească pe mîna cui au încăput zecile de miliarde ale statului și ce s-a întîmplat cu ele. Măcar atît să facă de-acum înainte, dacă alții n-au știut – sau n-au vrut – să urmărească pînă acum. Trist e că la mijloc sînt banii noștri, care se vede cît de bine au fost cheltuiți: casele pentru sinistrați sînt nelocuibile, iar cei care erau obligați să verifice ce se face acolo ridică neputincioși din umeri și aruncă pisica dintr-o parte în alta: Prefectura la consiliile locale, și invers. Ce mai, o adunătură de incompetenți, pe care, culmea, îi mai și plătim din banii noștri, ca să doarmă în papuci. Poate c-ar trebui să se trezească, fiindcă nu mai sînt decît trei luni de vară, și parcă vedem că sinistrații mai prind o iarnă sub cerul liber.e bine au fost cheltuiți: casele pentru sinistrați sînt nelocuibile, iar cei care erau obligați să verifi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!