Moravuri în degrade

Declinul spiritualității

Comunitatea homosexualilor din România cere Parlamentului legiferarea căsătoriei între indivizii de același sex. Cercetări recente, întreprinse de un cotidian consecvent în anchetele pe care le desfășoară, scot în evidență unele aspecte tulburătoare ale practicilor MISA (Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut) coordonate de marele guru Gregorian Bivolaru, legate de triada ce stă la baza unității sale și care a înlnțuit mii de adepți: munca forțată, privarea de somn și dependența de sex. Ca să nu mai vorbim de faptul că orice relație stabilă, ca și întreținerea de relații sexuale între membrii sectei se desfășoară conform unui ritual dinainte stabilit și în genere obscen, dar numai după ce în prealabil gurul aprobă astfel de solicitări. Dacă în primul caz, legat de homosexualitate sau lesbianism, avem de-a face cu o tendință patologică în continuă creștere, deci cu o boală greu de tratat, în cel de-al doilea – cel al unor secte de tipul MISA, ni se înfățișează tabloul sumbru al sărăciei și perspectivelor neclare, care fac din România un teren fertil pentru traficanții de iluzii. Conform analizelor sociologice, tinerii noului val se lasă prea ușor seduși de promisiuni direct proporționale cu marile lor frustrări și speranțe, încercînd să facă loc în universul lor spiritual unor ingrediente exotice, ceea ce-i îndepărtează astfel de credință, de religiile consacrate, care nu-i mai satisfac întrutotul. Aceste cazuri, ca și altele, ne arată modul în care sîntem angrenați în stupizenia tranziției totale, inclusiv la nivelul ideologiilor, spiritelor, sentimentelor. Parcurgem etapele unei istorii care tinde să-și modifice sensurile, să-și suplinească absenteismul spiritual prin impunerea, prin propagarea în masă a unor false ideologii, tendințe, curente; într-un cuvînt, să nu mai spiritualizeze – ceea ce agravează și mai mult evoluția unei societăți aflate în declin.
Tindem, așadar, spre o societate care își pierde treptat, dar sigur, reperele care au propulsat-o spre piscurile civilizației umane. Soluția ieșirii din acest impas, care pare și cea mai plauzibilă, este cea pe care a propus-o renumitul istoric Neagu Djuvara într-un amplu interviu acordat unei prestigioase reviste de cultură. Și anume: să-i găsim istoriei un substrat spiritual pentru că, altfel, aceasta nu ar mai avea sens. Nu este imposibil, dar este și va fi dificil să se realizeze un asemenea deziderat în condițiile în care ne îndreptăm spre o Europă a materialității, delimitată doar de jocuri politice și interese economice și mai puțin spre o Europă a spiritualității care a întemeiat-o, deoarece Europa s-a construit pe bazele unei societăți creștine profund spirituale. Avem de-a face, cel puțin în acest moment, cu o Europă haotică, ai cărei conducători încearcă să fixeze o libertate controlată de legi aspre, prea puțin maleabile nu numai pentru valurile de imigranți în continuă creștere, dar și pentru noile state candidate la aderare. O Europă pestriță, plină de minorități majoritare din ce în ce mai puternice, precum cele musulmane, care asaltează – și nu întotdeauna în modul cel mai pașnic, o Europă aflată în plin proces de decreștinizare, de dechristianizare, prinsă pe picior greșit de o lume islamică în expansiune. O Europă unde, conform statisticilor, nu se depășește procentul de 20% al celor care sînt practicanți ai religiei. Și aceasta, în timp ce numărul practicanților musulmani e posibil să ajungă la 100 de milioane – dacă va adera și Turcia – într-o Europă în care din cei 400 de milioane de europeni nu mai sînt creștini practicanți decît vreo 80 de milioane, potrivit procentului aplicat.
Dar să nu credeți că sînt prea mulți cei care ar avea ceva cu majoritatea musulmanilor care, de felul lor, sînt oameni destul de pașnici, credincioși în convingerile lor. Nu toți sînt fanatici, dar în interiorul Islamului există o mișcare islamistă care se dorește pură, dar care, mai înainte de toate este dură, violentă, deoarece pe de o parte refuză sistematic libertățile democratice făcînd tot ce-i stă în putință pentru a le distruge, iar pe de altă parte – pentru că încearcă să-și impună convingerile și semenilor săi, producînd un conflict de idei care transcede frontierele rasiale.
Europa a devenit un continent metisat unde, așa cum observa Anca Manolescu – „Numeroși oameni sunt multi – metiși, cu o ascendență pestriță, cultural, religios, etnic. Nu încearcă Europa să devină o patrie pentru oameni cu identități complexe, uniți de o memorie comună și printr-un proiect ori spirit ce se lasă căutat, așteptat? Nu e America un spațiu în care identitatea complexă este un lucru acceptat, gestionat în felurite chipuri?”. Scriitorul libanez Amin Maalouf – după cum remarca Anca Manolescu – rezumă poetic cele de mai sus: „identitatea unei persoane nu este o juxtapunere de apartenențe autonome, ci un desen pe o piele întinsă; dacă o singură apartenență este atinsă, întreaga persoană vibrează”. Europa rămîne un loc de permanentă confruntare istorică, un loc al căutărilor spirituale, al acelui substrat spiritual de care vorbea N. Djuvara și care ar da sensul unei istorii măcinată de conflicte neîncheiate, deschise. Vă dați seama că în toată această nebunie s-ar putea să asistăm, după cum spunea istoricul Djuvara, la „… dispariția civilizației noastre indo-europene, care s-a născut acum câteva mii de ani și care va fi înlocuită de ceva bizar, de coloratură, așa cum se întîmplă acum în Brazilia, unde se începe cu o culoare metisată destul de generalizată. Continuă să conducă cei mai albi, dar se pare că e foarte greu să găsești puțină populație care să nu aibă sânge indian la ei în țară. Ei prefigurează societatea de mîine oarecum universală”. (Romulus Dan BUSNEA)e în declin.
Tindem, așadar, spre o societate care își pierde treptat, dar sigur, reperele care au propulsat-o sp

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!