Ascensiuni duhovnicești

Familia creștină

* Scopul familiei – procreația: „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut BĂRBAT și FEMEIE. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creșteți și vă ÂNMULȚIȚI și umpleți pământul și-l supuneți…” (Facere 1, 27-28) * Originea divină a familiei * „Ceea ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă” (Matei 19, 5)

Recentele dezbateri avînd ca subiect instituția familiei, cauzate de absurda cerere de legalizare a căsătoriei dintre persoane de același sex, aduc în prim-plan teme de morală creștină ce nu pot fi trecute ușor cu vederea. De ce nu sînt corecte și, implicit, morale relațiile dintre două persoane de același sex? De ce nu poate fi permisivă legiferarea căsătoriei dintre doi bărbați sau dintre două femei?
Pentru creștinii adevărați, trăitori ai Cuvîntului lui Dumnezeu, căsătoria și familia adevărată, bineplăcută Celui Atotputernic, este cea contractată dintre bărbat și femeie. în capitolul 1 din Geneză se precizează clar: Dumnezeu l-a creat pe om „după chipul Său”, dar nu a creat numai bărbat sau doi bărbați, ci „bărbat și femeie”. Referatul este foarte clar! îndată urmează că Dumnezeu le-a dat lor binecuvîntarea, lui Adam și Eva, ca să procreeze pentru răspîndirea vieții inteligente pe Pămînt. Așadar, Dumnezeu dă binecuvîntarea Sa unei perechi de oameni alcătuită din două persoane diferite, înzestrate biologic pentru procreație. Căsătoria dintre două persoane avînd aceleași trăsături anatomice, aceleași organe biologice, este normală? Răspunsul este, fără îndoială: NU! Se mai respectă porunca și binecuvîntarea divină? NU! Așadar, căsătoriile dintre bărbați și bărbați, sau femei și femei, nu pot fi niciodată binecuvîntate de Dumnezeu prin binecuvîntarea preotului Bisericii!
Să aprofundăm! Dumnezeu a voit ca două ființe umane să se unească în dragoste: BĂRBAT și FEMEIE, ca să se desăvîrșească reciproc în folosul tuturor și în mod particular al copiilor pe care-i vor aduce la viață. în acest scop, Dumnezeu a întemeiat societatea casnică sau familia. Misiunea părinților nu se sfîrșește însă odată cu nașterea copiilor. Ei au datoria să termine opera începută și pentru care poartă răspunderea înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Pentru părinți, misiunea nu se încheie odată cu nașterea copiilor, pentru că ei au datoria de a-i educa conform Legii morale lăsate de Dumnezeu. Pe de altă parte, îndatorirea soților nu se limitează la copii. Ea este o îmbogățire reciprocă, o desăvîrșire sau o spiritualizare a vieții lor, mai ales dacă sînt creștini! Această spiritualizare a familiei creștine este o mărturie a dragostei lui Dumnezeu față de oameni. într-o hotărîre a Bisericii se spune că „soții, creați după chipul lui Dumnezeu și constituiți de el într-o societate de persoane, trebuie să fie uniți în afecțiune, gîndire și în sfințenie reciprocă, în așa fel încît, urmînd lui Iisus Hristos, Izvorul Vieții, să devină prin bucuriile și sacrificiile vocației, prin fidelitate și dragostea lor, martorii acestui mister de dragoste, pe care Domnul l-a revelat lumii prin moartea și învierea Sa”.
După cum se constată, din nefericire, chiar în zilele noastre, în toate cele privitoare la familie domnește o mulțime de idei false, care stau – pentru o mare parte dintre oameni – la originea haosului actual al omenirii. Nu este ireal, mijloace moderne de propagare a ideilor reușesc să generalizeze concepții eronate care dezaxează multe vieți omenești.
Demnitatea instituției familiei este pătată prin poligamie, epidemia divorțurilor, amorul așa-zis „liber” sau alte deformări. Mai mult, iubirea conjugală este prea adesea profanată de egoism, hedonism și de practici nepermise, care opresc nașterile. în epistola întîi către Timotei, Sfîntul Apostol Pavel precizează că „femeia se va mîntui prin naștere de fii, dacă va stărui, cu înțelepciune, în credință, în iubire și în sfințenie” (1 Tim. 2, 15).
Din păcate, condițiile economice, socio-psihologice și civile de az, induc și ele, în familie, grave tulburări. Esențial, trebuie să se țină cont de acest mare adevăr: pentru a asigura existența și menținerea rasei umane Dumnezeu a voit ca două făpturi (persoane) diferite să se unească și să colaboreze cu El, la propria lor dezvoltare și la originea și transmiterea vieții umane. Dumnezeu nu l-a creat pe om solitar; de la origine „l-a creat bărbat și femeie”. Această societate a bărbatului și a femeii este prima expresie a „comunității persoanelor”. La nunta din Cana Galileii, Domnul nostru Iisus Hristos a făcut începutul minunilor Sale. El a participat și a sfințit legătura dintre bărbat și femeie, dintre un tînăr și o tînără, arătînd că instituția familiei creștine trebuie să țină cont totdeauna de Legea divină care reglementează buna desfășurare a vieții umane, conform planului Creatorului.
„Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!” (Matei 19, 5). (Pr. prof. dr. Constantin LEONTE)rbat sau doi bărbați, ci „bărbat și femeie”. Referatul est

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!