Politizarea depolitizării

Ștefan RADU

Aflată sub presiunea condițiilor impuse de Uniunea Europeană, clasa politică românească se chinuie să se adapteze la noile restricții. După un deceniu de discuții sterile și cu mari dureri ale facerii a reușit să vadă lumina parlamentară și setul de măsuri referitoare la depolitizarea instituțiilor descentralizate. De la începutul acestui an, măcar pe hîrtie stă scris că prefectul nu mai face politică, iar funcțiile de conducere din spitale, școli, direcții județene etc. se ocupă doar pe criterii de competență. în realitate, însă, orice modificare în schemele de personal ale acestor instituții bugetare naște dispute violente pe teme politice. Orice director mazilit strigă din toți rărunchii că este marginalizat politic. Pe de altă parte, atunci cînd aflăm că s-a produs, pe undeva, o schimbare de management, nu ne putem abține să nu ne gîndim că a existat și un oarecare interes de partid. Toată această campanie de depolitizare capătă accente… politice! Este greu de acceptat că unii și-au lepădat haina doctrinară și supușenia de partid, așa, peste noapte… Mai ales că majoritatea acestor personaje știu foarte bine că fără binecuvîntarea ideologică nu ar fi ajuns vreodată în fruntea vreunei ierahii doar pe bază de competență. Stă dovadă incapacitatea lor de a administra eficient problemele din domeniul ce li s-a repartizat.
Pe de altă parte, marota depolitizării și a necesității separării atribuțiunilor exercitate de diverse segmente ale administrației sau ale societății civile merge pînă acolo încît s-a transformat într-o eficientă măsură de înăbușire a criticilor și a acțiunilor de protest. De exemplu, faptul că sindicatul de la RAFO (și nu numai) și-a exprimat susținerea față de un anume investitor dornic să preia rafinăria oneșteană a fost taxat de membrii Guvernului drept ingerință într-un posibil contract comercial. Este un mod pervers de a răstălmăci acțiunile acelor salariați. Ei nu mor de dragostea față de un viitor patron, ci se îngrijesc – în limita informațiilor și posibilităților pe care le au – să-și prezerve locurile de muncă. Din această perspectivă, ei solicită un dialog real cu administrația centrală sau locală. La urma urmei, o societate comercială care funcționează eficient eliberează de obligațiile sociale – plata șomajului, ajutoare și compensări – Executivul și comunitatea în care își desfășoară activitatea. Nu poți acuza de politizare sindicatele atunci cînd monitorizează escrocheriile din zona privatizărilor care au adus la disperare sute de mii de români. Asta nu e politică; este implicare în rezolvarea situațiilor grave prin care trec oamenii din țara asta.
Simplificînd lucrurile, problema depolitizării presupune renunțarea la etichetele „globale”. Un specialist este eficient în măsura în care chiar își respectă profesia și are chef de muncă. Partidul nu-l face nici mai deștept, nici mai harnic decît este. N-am auzit că s-ar distribui pachete cu neuroni odată cu eliberarea carnetelor de membru al nu știu cărei formațiuni. în administrație, avem nevoie de gospodari bine pregătiți profesional, specialiști în atragerea de resurse – materiale, umane, financiare – și nu doar în cheltuirea bugetelor. Uniunea Europeană ne atrage atenția că după aderare vom avea la dispoziție fonduri comunitare consistente și că, pînă acum, nu am dovedit că am ști să le cheltuim. Tot ciorovăindu-ne pe tema depolitizării s-ar putea să ne trezim cu buzunarele goale, îndatorați pe la bănci și prostiți de discursuri fără finalitate. Dar cu aparențe de depolitizare… Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!