Sinaxar ortodox: Cuviosul Onufire Egipteanul

Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Gaspar de Bufalo

Creștinii din vechime, de cîte ori rosteau numele lui Dumnezeu, de atîtea ori își luau pălăria de pe cap. Dacă judecăm în lumina acestor fapte felul cum întrebuințează oamenii de astăzi numele lui Dumnezeu, ne vom încredința cît de mult âl necinstesc, âl batjocuresc. „Ce mai faci?”, întreabă cineva pe un cunoscut. „Slavă Domnului, bine!”, răspunde celălalt, cu toate că nici prin minte nu-i trece să-l slăvească pe Dumnezeu. El zice așa, fiindcă așa merge vorba. Dar prin aceasta, numele lui Dumnezeu este necinstit. Ce-ai face cînd cineva ți-ar striga, într-una și fără nici un rost, numele tău, ți-ar plăcea? Cred că mai degrabă ai zice că își bate joc de tine. „Cîți n-au jurat și nu jură strîmb, pentru un cîștig păcătos! Blesteme de felul : „Nu l-ar mai răbda Dumnezeu!” și alte asemenea, umblă din gură în gură fără ca oamenii să se gîndească cît de greu păcătuiesc prin aceasta. Ce să mai zicem de înjurăturile pe care le auzim la tot pasul din gura celor mai mari și a celor mici; ele sînt așa de murdare, încît nu se pot spune, nu se pot auzi, sînt așa de răspîndite, că parcă ar fi într-o țară care, mai mult ca oricare alta, și-a ales să batjocurească numele lui Dumnezeu. De foarte multe ori, numele lui Dumnezeu este rostit și chemat și în acele locuri care cu adevărat sînt drăcești, cum sînt: descîntecele, vrăjitoria, ghicitul, spiritismul și altele. celor mici; ele sînt așa de murdare încît nu se pot spune

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!