Concert extraodinar Vama Veche

„Iți vom reaminti că trebuie să trăiești, iar a trăi nu înseamnă tot timpul a alerga! âți vom reaminti că cea mai importantă luptă este aceea pentru fericire. Fericire pe de-a-ntregul, nu în rate…”

București, Sala Palatului, peste 4.000 de oameni, concertul de lansare al noului album Vama Veche, „Fericire în rate”. Oameni din toate colțurile țării s-au adunat în două seri pentru un eveniment așteptat de peste patru ani. îndrăgostiți, căsătoriți, nostalgici, petrecăreți, oameni în vîrstă, cu toții au petrecut mai bine de trei ore în ceea ce s-a numit un „concert extraodinar”. Terma noului album gravitează în jurul ideii de fericire obținută „în rate”, într-o lume a vitezei. într-o manieră inconfundabilă, versurile unor cîntece te fac să te oprești și să te întrebi „Exist?”.
Cu siguranță, mai mult decît un simplu concert de 15 lei, iar reacțiile publicului după spectacol descriu efectul: „Am rămas fără cuvinte. Atît pot să spun. Nu există cuvinte care să poată descrie atmosfera de la Sala Palatului”, spune Casandra Moraite. Cineva e de alta părere: „Știu că nu se compară cu un concert în aer liber, eventual pe plajă, cu berea într-o mînă și prietena în brațe, dar a fost un concert reușit”.
Specatcolul a fost condimentat din plin cu multe glume, Tudor Chirilă fiind responsabilul cu toată nebunia declanșată în sală, hohotele de rîs, ropotele de aplauze și minutele în șir petrecute în picioare. Un alt moment impresionant a fost acela creat de marea de luminițe realizată cu ajutorul telefoanelor mobile (în locul tradiționalelor brichete). La final, pe un panou au fost proiectate cîteva „idei de viață”, gînduri simple ce ne spuneau „Trăim în viteză și nu ne putem opri pentru că cei ce vin în urma noastră ne strivesc. Trăim într-o lume invadată de biți, sîntem prea conectați și nu mai știm să fim fericiți. Cineva să ne facă fericiți”. Toate astea avînd ca fundal imaginea unui cîmp verde, în mijlocul lui aflîndu-se un mac ce se mișcă în bătaia vîntului. Lucruri simple, prea simple poate, dar poate mulți cred în vorba cîntecului: „Vreau să trăiesc pe o stradă desenată de un copil”. (Mădălina OPRIȘAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!