Recurs la istorie

Opoziția documentelor (2)

* Triumful inteligenței și înțelepciunii reprezentanților băcăuani

în episodul precedent am relatat despre intenția guvernului condus de mareșalul Antonescu (începutul anului 1943) de a schimba denumirea orașului Bacău în cea de Gura Bistriței. Măsura preconizată a stîrnit imediat reacția negativă a reprezentanților instituțiilor băcăuane, care au venit cu argumente istorice în favoarea păstrării acesteia. Prezentăm, în continuare, alte documente care le-au susținut poziția:
2. Bacăul, pentru că are terminația în „ău” este de origine maghiară? se întreabă domnul profesor C. Sturzu. Atunci cum se explică denumirile Chișinău, Moghilău etc., localități pe unde – după toate mărturiile istorice, ungurii n-au trecut și n-au stăpînit niciodată?
3. Ca încheiere, domnul profesor C. Sturzu prezintă o listă de cele mai vechi documente istorice, cunoscute pînă astăzi, în care se citează ținutul și orașul Bacău:
a) Documentul lui Iuga Vodă din 1399, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului;
b) Documentul lui Alexandru cel Bun din 1409, prin care întărește stăpânirea unui boer peste satele unde este jude Coman și Neag; c) Documentul lui Alexandru cel Bun din 1431, prin care se dăruiește Mănăstirii Bistrița vama de la Bacău, de care ține și cea de la Tazlău;
d) Documentul lui Ștefan Voevod prin care dăruiește boierului Mihul Neagoe jumătate din satul Sohodol, ce iaste în ținutul Bacău.
în concluzie, domnul profesor C. Sturzu arată că este lăudabilă măsura ce s-a luat de a se recuceri vechile denumiri românești, însă ar fi o adevărată împietate dacă s-ar schimba numele acestui strămoșesc oraș și ținut, în părțile căruia s-au zămislit individualitatea și spiritualitatea noastră, a moldovenilor, cum și o însemnată pagină de istorie a țării.
Asistența, în unanimitate, s-a raliat la cele spuse de domnul profesor C. Sturzu.
Domnul avocat Neculai Țintă, fost deputat, luând cuvântul în completarea celor arătate de predecesor, prezintă consiliului o serie de documente, datând de la 1632, în care se vorbește de ținutul și orașul Bacău ca fiind o veche așezare românească, care a jucat un însemnat rol în istoria țării și dezvoltarea ei (a se vedea și monografia „Bacăul din trecut și de azi” de Gr. Grigorovici). Domnia sa este de părere că o actuală schimbare a numelui acestui oraș ar duce la diferite comentarii din partea dușmanilor țării, cu totul nefavorabile.
Domnul Neculai Ghiță, român macedonean, refugiat din teritoriul dobrogean cedat, mare industriaș din localitate, cere a nu se schimba numele acestui oraș și județ, întrucât dacă ne-am lua după diferite denumiri străine s-ar putea spune că Bacăul derivă de la turcescul Buk, care poate să însemne atențiune, ia seama!
Reluând cuvântul, sfinția sa preot Gh. Bujor spune că limba se formează de-a lungul timpurilor de popor și toate denumirile sunt date de popor după tradițiile și împrejurările locale. Chiar dacă s-ar schimba actuala denumire, poporul tot nu ar putea să-l schimbe. Bacăul rămâne tot Bacău; iar documentele țării nu cunosc altă denumire afară de aceasta (Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, vol.I și II, publicate de d-l prof. M. Costăchescu în Editura Fundațiilor Regale, Iași; documentele moldovenești publicate de N. Iorga; Ispisoace și Zapise, publicate de Gh. Ghibănescu etc.)
Ne mai cerând nimeni cuvântul și toți membrii consiliului, precum și bătrânii târgului prezenți fiind de perfect acord cu cele discutate și arătate mai sus, domnul primar M. Văgăunescu, președintele consiliului, decanul Baroului Bacău și Cavaler al ordinului „Mihai Viteazul” ia cuvântul, în încheiere, spunând în rezumat următoarele: în primul rând mulțumește domnilor membri, care au expus atât de lămurit și documentat argumentele care cer a se păstra actuala denumire a Bacăului și adaugă:
1. Dușmanii țării noastre, în propaganda lor folosesc născocirea că pe aceste ținuturi moldovenești au stăpânit cândva ungurii și se bazează chiar pe numele orașului și ținutului Bacău, cum mi-a afirmat însuși atașatul nostru comercial la Budapesta, un fiu al Bacăului (domnul Dăscălescu), iar în ultimul timp s-au înregistrat la diferite autorități declarațiuni izolate ale unor ceangăi, catolici din acest județ, care au renunțat la cetățenia română în favoarea celei maghiare, manoperă pusă la cale desigur de diferiți agenți ai Budapestei.
Pe de altă parte, de la Ministerul Afacerilor Interne, în urma avizului luat de la Ministerul de Justiție, s-a primit ordinul de a nu mai elibera certificat de origine etnică română ceangăilor, ceea ce împiedică mersul normal al administrațiilor, transmiterea de proprietăți etc.
Dacă în domeniul religios există o controversă între cele două biserici conlocuitoare în acest ținut al Moldovei și dacă, sub influența acesteia, s-a urmărit și se urmărește destrămarea coeziunii sufletești dintre fiii acestui județ, care, fără deosebire, și-au făcut și-și fac și în prezent suprema datorie către patrie, în domeniul etnic național, zadarnic se va încerca aceasta! Stă mărturie, sub toate aspectele, documentata și recenta lucrare apărută în anul 1942 – originea catolicilor din Moldova și franciscanii, păstorii lor de veacuri – a eruditului preot doctor Iosif Petru M. Pal, superiorul franciscanilor din România, originar din comuna Hălăucești, din județul Roman, din acea comună.
Autorul însuși, care în cuprinsul lucrării face importante precizări asupra originii catolicilor din Moldova, ne-a trimis de curând șefilor de autorități lucrarea domniei sale, dedicată de chiar autorul „celor ce simt românește, pentru a se clarifica odată bizarele teorii asupra originii acestor catolici conlocuitori cu noi. (Va urma). (prof. dr. Dumitru ZAHARIA)avocat Neculai Țintă, fost deputat, luând cuvântul în completarea celor ară

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!