Lecția de limba română

Din două, una!

* Cu binele și răul nu-i de glumit!…

BINELE și RĂUL au fost întotdeauna o temă serioasă care a dominat literatura populară (basme, legende, balade) și chiar literatura cultă, prin eroi reprezentativi, simbolizînd binele și răul, dintre care primul ieșea totdeauna învingător. De altfel, cele două substantive / noțiuni, împreună cu „familiile” lor (adjective, adverbe și locuțiuni) domină vorbirea noastră zilnică. De cîte ori nu rostim: „Bine ai (ați) venit!”, sau „bine v-am găsit!”, cu ocazia vizitelor reciproce; ori „mă simt rău” și „cu părere de rău”, cînd nu voim să primim în vizită pe cineva. Ca să nu mai vorbim de expresiile curente, banale: „Ei bine!?”, „Bine zici!” sau „E de rău!” și „Rău de gură”. Toate-s bune (all’s right”, cum zice englezul) și „Vorba dulce mult aduce” (cum zice românul); dar oricît „ai vorbi de bine pe cineva” („dire de bien de qon”) și oricît de „bun de gură / clanță” („avoir bon bec”) ai fi, trebuie să avem în vedere și „răul”, opusul binelui, prin expresii ca: „rău de gură” (eng. „given to goss”), „rău faci, rău găsești” (fr. „tu as tort, aussi trouver”), sau „a lua în nume de rău” (pe cineva) (fr. „prendre en mauvaise part”), în loc „de bine” („en bonne”).
Este adevărat că omul de pretutindeni aspiră la: „a mînca bine” („bien manger”), „a dormi bine” (bien dormir”) și „a bea bine” („bien boir”). Dar românii au trebuit, între două „rele”, să-l aleagă pe cel mai puțin „rău”, deși fiecare din ele era mai rău decît celălalt; și „de bine de rău” („tant bien que mal”) s-au descurcat, știind bine că „lucrul rău nu piere”. Probabil că era „un rău necesar”, vorba lui Menandru – poetul comic grec, care vorbind despre căsătorie a spus această expresie într-un distih care a supraviețuit și s-a extins și-n alte domenii, politic de pildă, cînd, nu demult, a avut loc și la noi o astfel de „căsătorie” (Alianța) între partide mai mult sau mai puțin bine intenționate, să guverneze.
Să mai amintim și de un alt aforism latin, al lui Marțial: „Bonus vir semper tiro”, sau „Semper homo bonus tiro est” („Omul bun rămâne totdeauna un începător / debutant”); debutant în sensul de „naiv”, lipsit de experiență, oricînd fiind în situația de a fi înșelat. Ceea ce înseamnă – chiar în politica vremii noastre – ca „un om de bine” (de treabă), („un brave homme”). De altfel, tot francezul are o vorbă înțeleaptă: „Honni soit qui mal y pense” („Rușine aceluia care de rău gândește la rele”); chiar dacă expresia vine de la englezi, ca deviză a Ordinului Jartierei, de acum 600 de ani. O expresie care este la îndemîna oricărei persoane atunci cînd vrea să vorbească de rău pe cineva, atenționînd auditoriul să nu se gîndească la lucruri rele, triviale. Cu alte cuvinte: „Cine se gândește la blestemății, să fie el blestemat!” Chiar Cicero, într-o lucrare despre datoriile morale (De officiis), ne îndemna: „Ex malis eligere minima” („Dintre rele, alege pe cel mai mic”). Așa cum am ales noi în anul 2000, urmînd înțeleptul proverb românesc: „Din două rele, alege pe cel mai mic”. Și tot Cicero mai spunea într-o filipică a lui, preluînd un dicton mai vechi: „Male parta, male dilabuntur” („Ceea ce prin rău s-a dobândit, rău va sfârși”), pe care îl regăsim și în zicala românească: „De haram a venit, de haram s-a dus”. întocmai cum s-a dovedit și guvernarea pesedistă respectivă, urmată de numeroase procese anticorupție.
Este adevărat că și noua guvernare a Coaliției D.A. a avut parte de toate relele din lume: răpirea jurnaliștilor din Irac, gripa aviară care nu se mai termină, ploi torențiale, ninsori și geruri ca-n Siberia, inundații catastrofale (pînă și bătrînul fluviu Dunărea și-a ieșit din matcă), punînd pe drumuri mii de sinistrați; numai un cutremur mai lipsea!; dar se pare că un asemenea seism se petrece chiar în prezent, în sînul coaliției… Și totuși, de bine – de rău, după toate aceste rele, mai devreme sau mai tîrziu, ne vom integra în Europa. Să vezi atunci trai-pe-vătrai în România postrevoluționară! Sau, cum spune englezul: „to be in easy circumstances” („a trăi bine / boierește”). Ori măcar europenește. (Prof. Marin COSMESCU)ea jurnaliștilor din Irac, gripa aviară care nu se mai termină, ploi torențial

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!