Scrisoarea zilei

Slănic Moldova la timpul trecut: a fost odată!…

O scrisoare redactată pe un ton deopotrivă de mîhnire, dar și virulent, primim de la unul dintre cititorii noștri din Bacău. Acesta abordează și prezintă starea jalnică în care se zbate stațiunea Slănic Moldova, întrebîndu-se: de ce s-a ajuns aici? cine este vinovat? ce se întreprinde pentru ieșirea din acest impas? Iată, de altfel, textul corespondentului nostru:

Afirm cu toată amărăciunea că Perla Moldovei a devenit, în ultimii ani, rușinea Moldovei. Sînt un pensionar care am fost de mai multe ori la Slănic Moldova (încă din anul 1958), iar mai recent în anii 2003 și 2006. Ce am văzut aici, comparativ cu alte prilejuri, m-a umplut de amărăciune, dezgust și desconsiderare. Am stat de vorbă și cu alți pensionari și diverși turiști veniți la tratament (navalistul Varga Constantin și strungarul Gheorghe Vasile – din Constanța, cu oameni din Galați și din alte orașe), și toți au avut aceleași aprecieri. Adică, acum este cu mult mai rău, aici, decît în alte stațiuni din țară, deși Slănicul este mult mai frumos și mai bogat în resurse naturale chiar dacă le comparăm cu stațiuni renumite din Europa!
Dar, cum văd stațiunea cei care o vizitează? Impresia generală este aceea că acest oraș nu face decît să-ți lase o stare amară în suflet datorită aspectului său urbanistic. Drumuri neîngrijite, clădiri în paragină (mai mult de jumătate) avînd plăcuțe avertizoare: „proprietate particulară, pericol de prăbușire”; hotelul „Perla”, altădată o frumusețe în materie, apreciată nu doar de români, ci în egală măsură de către străini, de peste patru ani se află în refacere. E cazul să mă întreb: oare domnul Iacubov nu se supune aceluiași regim de construcții ca toată lumea? De ce este eludată legea? Alte constatări pe care le-am făcut: nici măcar jumătate din clădirile locuibile nu sînt folosite, iar cele care sînt, cît de cît, populate la sfîrșit de săptămînă, nu-ți creează o impresie prea bună; izvoarele – o avuție națională valorificată vremne de secole, arată dezastruos, sînt neîngrijite sau astupate de gunoaie, iar aleea ce duce spre izvoare s-a prăbușit din cauza viiturilor puternice; rîul Slănic este murdar, poluat cu hîrtii, sticle din material plastic, bucăți de fier vechi, cauciucuri uzate etc. Păstrăvăria lasă și ea de dorit, iar dacă te încumeți să comanzi o porție de păstrăvi la restaurantul de aici riști să plătești cît nu face în ce privește oferta de agrement, pot spune că e ca și inexistentă; sala de popice și cea de forță sînt părăsite, fiind populate doar de cîinii vagabonzi.
Singurul care mai face față, cum – necum, situației este complexul hotelier Venus, dar se aude că și aici de la anul viitor numărul pacienților se va înjumătăți ca urmare a reducerii ofertei de bilete subvenționate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Dar chiar și la Venus condițiile de cazare, masă și tratament nu sînt dintre cele mai bune.
în ce privește oferta culturală, aceasta ține de vremuri foarte îndepărtate. Nimic nu mai funcționează: nici biblioteca, nici cinematograful, nici teatrul popular, nici clubul. Un singur fapt pozitiv în această mare de idiferență și nepăsare: se lucrează la reamenajarea parcului!
M-am întrebat, și mă întreb în continuare: ce sentimente încearcă turistul cînd sosește în stațiune? Senzația de nepăsare este prezentă peste tot. Se resimte acut lipsa de organizare, de amenajare și gospodărire. Se face resimțit un puternic iz de putrefacție și delăsare. în schimb, nu se poate să nu remarci „dreptul” celor bogați: vila SNCFR, hotelurile Bankpost, cele ale constructorilor și petroliștilor. Aceste discriminări nu fac decît să amplifice sentimentul de dispreț și desconsiderare al omului de rînd, de tratare cu bătaie de joc a acestei avuții naționale. Ce valoare economică a avut Slănicul Moldovei și unde se află el acum? Cîndva domina chiar vestitul Karlsbad (Karlowivari), iar acum a ajuns de rîsul lumii!…
Iată de ce, stimați ziariști, vă rog să faceți publică această stare de lucruri și, dacă aveți posibilitatea, să-i sensibilizați pe toți acei care ar putea contribui la renașterea acestei Perle a Moldovei.
Aurel Dascălu,
profesor pensionar, str. Șoimului nr. 13,
scara C, apart. 17 – Bacăuensionari și diverși turiști veniți la tratament (naval

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!