Un anume adevăr

Ștefan RADU

Proaspătul episod „Voiculescu” din interminabila telenovelă CNSAS a reactivat disputele pe marginea adevărurilor (intenționat folosesc pluralul) pe care le căutăm de 16 ani. Televiziunile naționale au inițiat sondaje de opinie pe marginea eficacității Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității și a încrederii în rezultatele publicate de către acest for. Părerile sînt împărțite. Românii doresc să afle ce se ascunde între coperțile dosarelor de dinainte de 1989, însă au multe rețineri. Un tînăr din Iași – Cristian Lupescu – și-a declarat convingerea că printre diverșii specialiști în diversiune și manipulare sînt destui cei care pot falsifica documentele pentru a răspunde „unor cerințe politice de moment”. Nu contează dacă chiar așa stau lucrurile. Important este că oamenii sînt suspicioși. încă nu am auzit de vreo decizie a CNSAS care să fi fost acceptată cu aplauze de cvasitotalitatea publicului. Cei găsiți cu pete se revoltă și amenință cu instanțele judecătorești, iar cei care obțin o patalama de bună purtare sînt catalogați drept privilegiați ai puterii de moment. Altfel spus, fiecare român este convins că-i știe pe cei vinovați de atrocitățile celor 50 de ani de bolșevism din această țară și nici un argument nu-i poate schimba părerea. Unii – tineri sau bătrîni, fără vreo umbră în biografiile lor – se manifestă atît de vehement încît par a fi absolvenți ai școlii lui Jdanov. Uneori, anticomunismul poate fi la fel de bolșevic în manifestarea sa ca și stalinismul cel mai crunt. Ambele forme de luptă sînt periculoase și conduc spre dezastru (a se vedea soarta PNȚCD, de exemplu).

Sătui de minciunile oficiale vîrîte pe gît în decursul ultimelor trei generații, românii își ard disperările în speranța că adevărul ce va să vină le va confirma viziunile proprii. Avem o pricepere aparte – de multe ori păguboasă – de a paria pe fapte presupuse. Amintiți-vă de ce l-am votat pe Ion Iliescu în „finala” cu Corneliu Vadim Tudor sau pe „iepurașul” Băsescu în competiția cu „vînătorul” Năstase? Cîte din „adevărurile” pe care ni le-am construit s-au confirmat? De asemenea, mă întreb cît de fericiți ar fi cei ce se bucură astăzi că Voiculescu a fost dovedit informator ar aplauda cu aceeași fervoare la o sentință similară pentru studentul Băsescu? Problemele apar atunci cînd devin publice adevărurile neplăcute. Tare mă tem că într-o zi vom descoperi că am schimbat niște hoți deștepți și pătați cu niște tîlhari idioți, dar curați. Declanșarea diverselor campanii pentru o așa-zisă primenire a clasei politice îmi produc – de multe ori – un sentiment de neîncredere. De exemplu a clama continuu că avem nevoie de conducători musai tineri mă face să spun că vîrsta nu este nici calitate, nici defect; se constituie doar într-o dată de identitate. Și-atît! Cu ce ajută faptul că Bodu de la ANAF sau Orășanu de la AVAS abia au trecut de 25 de ani?

A-i trime pe unii în afara jocului politic de acum doar pe baza unor etichete „la grămadă” mă duce cu gîndul la măsura similară aplicată foștilor țărăniști, liberali, legionari sau carliști care au fost „reeducați” de oamenii lui Gheorghiu Dej pe la Jilava. Ce mă miră este că în 16 ani am asistat doar la extrem de puține procese în care foste victime ale securiștilor să cheme în fața judecătorilor și procurorilor pe călăii lor. Asta ar fi cea mai rapidă metodă de a-i afla și de a-i pedepsi pe cei care chiar au făcut poliție politică. Cineva a cărei viață a fost distrusă de înscenările și presiunile vreunei bestii nu poate să treacă peste aceste lucruri. âmi imaginez că l-ar căuta și în gaură de șarpe pe nemernicul (sau nemernicii) de-atunci. Unde sînt victimele și călăii lor? Am avea în fața noastră povești concrete, nu file disparate din dosare care apar taman cînd trebuie să se încline balanța într-o dispută politică la nivel înalt. Am cunoaște adevărul unic, neinterpretat și neinterpretabil. Pînă atunci, însă, fiecare rămîne cu adevărul lui, cel mai important în fața lui Dumnezeu.ățile celor 50 de ani de bolșevism din această țară și nici

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!