Democrația dirijată…

Se vorbește tot mai mult și tot mai des în ultima perioadă despre influența pe care o exercită, în planul relațiilor internaționale, o țară sfîșiată de tendințe contradictorii: imperiu sau democrație, creștere sau regres economic, libertate a presei sau măsuri de forță asupra ei, calitate de observator sau amestec direct în conflictele din țările foste componente, depolitizarea cetățeanului sau imixtiunea în viața sa a omniprezentului KGB, o nouă ideologie antiamericană manifestată pe plan extern sau doar o manipulare abilă a relațiilor externe în funcție de interesele strategice în zonele de turbulențe cronice?
Este vorba, așa cum de fapt ați sesizat, de Rusia. O Rusie a marilor schimbări. O Rusie dominată încă de un trecut comunist „glorios”, cu mari reminiscențe ce se agață și de prezent. O Rusie a noii sale creații: putinologia. Pentru că așa cum spunea și Arnold Beichman în lucrarea sa – „De la Sovietologie la Putinologie”, în acele vremuri bune ale Uniunii Sovietice „în cadrul științelor politice occidentale s-au dezvoltat două subdiscipline: Kremlinologia și Sovietologia… Acum se poate începe un nou curs de studiu, al Putinologiei – adică încercarea de a înțelege ce are de gînd dictatorul în fașă al Rusiei, care se va alătura de noi, ani buni de zile de-acum încolo, să pună în operă ceea ce el numește «Democrația Dirijată». în conflictul său cu oligarhii, Putin a acționat selectiv: i-a iertat pe unii pentru ce au fost, în schimbul promisiunii de supunere pentru ce o să fie. A manevrat cu răbdare, exploatând nevoia de stabilitate, asigurându-și un loc onorabil la masa unde se ospătează conducătorii democratici ai lumii”.
într-adevăr, chiar și sub domnia autoritarului președinte Putin, un conducător considerat de unii ca fiind carismatic, Rusia se confruntă cu mari probleme, pornind de la modul de exercitare a puterii de către noile structuri oligarhice, pînă la obsesiile naționaliste, la nostalgiile comuniste și chiar pînă la reinstaurarea unui control al populației prin mijloace de persecuție politică.
Dezamăgirea rămîne lipsa de reacție a Vestului față de renașterea comportamentelor de tip sovietic ale Federației Ruse. Unul dintre cei mai respectați luptători anticomuniști, scriitorul rus Vladimir Bukovski, prezenta cu mult curaj – într-un interviu acordat istoricului Marius Oprea, fiind și în posesia unor dovezi grăitoare ce ar putea rescrie istoria recentă a Rusiei – o cu totul altă față, mult mai hidoasă a stării de fapt din Rusia, a relațiilor Est-Vest, a privatizării comunismului, a necesității unui nou Nurnberg care să condamne comunismul, încheind astfel războiul rece. Iată punctul său de vedere, care ar trebui să ne dea serios de gîndit: „Acum trei luni am asistat la un show gigantic de propagandă, organizarea în Rusia a comemorării a 60 de ani de la sfârșitul războiului. Toți liderii din Vest, invitați cu politețe, au venit încântați, deși cu toții știau că departamentul responsabil cu sărbătorirea va inaugura inclusiv un monument ridicat în cinstea lui Stalin, pentru prima dată în 15 ani de la așa-zisa cădere a comunismului, pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Cu toții au acceptat acest lucru, iar tentativa de a echivala cei doi monștri totalitari, nazismul și comunismul – a fost respinsă cu indignare.
Deci, ce se întâmplă în Vest? Ce se întâmplă cu foștii colaboratori ai Uniunii Sovietice, cu simpatizanții pe care îi avea în Occident? Ei sunt cei de la care vin asemenea semnale, deloc încurajatoare pentru un sfârșit real al Războiului Rece. Au fost îndepărtați acești prieteni occidentali ai URSS din pozițiile politice? Nu, dimpotrivă. în multe țări apusene, ei au ajuns la putere imediat după prăbușirea Uniunii Sovietice, de exemplu în Italia, unde comuniștii au câștigat poziții politice, pe măsură ce URSS-ul dispărea! Foarte mulți dintre cei care au acum putere în Europa de Vest au fost implicați în mod secret, sau mai puțin secret, în relații cu Uniunea Sovietică. Și desigur că acești politicieni foști simpatizanți și colaboratori ai Sovietelor, sunt cei care doresc să scrie istoria. Propria lor interpretare, din care să rezulte că Războiul Rece s-a sfârșit. Occidentul crede ceea ce acești politicieni ai lor le spun, că nu s-a întâmplat mai nimic, ca și cum n-ar fi existat istorie, ca și cum istoria începe odată cu ei. Cu anul zero. în realitate, capetele de afiș ale fostei clase conducătoare sovietice, au fost înlocuite de oameni din eșalonul al doilea al PCUS, iar privatizarea a constat, în esență, în acapararea fostului sector public de către ofițerii KGB-ului și liderii nomenclaturii”. Bukovski mai adaugă că Rusia, în vechea sa formă de Uniune Sovietică, a fost cea care a inventat cu succes terorismul politic al vremurilor noastre, antrenînd mai peste tot în lume mii de oameni care pot fi găsiți în Armate de Eliberare, Fronturi Naționale, Fronturi de Eliberare și care au beneficiat de antrenamente speciale, echipament și armament de ultimă generație, coordonare eficientă, toate acestea realizate cu succes de Uniunea Sovietică. Cea care l-a adus la putere, l-a înarmat și l-a protejat pe Saddam Hussein. Ofițerii KGB, care s-au ocupat de tot felul de acțiuni teroriste sînt încă în viață și își rotunjesc frumușel averile vînzînd arme vechilor lor clienți. Dar iată și părerea unui alt bun cunoscător al problemelor rusești, generalul Ion Mihai Pacepa, fostul șef al serviciilor secrete românești în perioada ante-decembristă: „După instalarea sa, Putin a împărțit Rusia în șapte super-districte, fiecare dintre acestea conduse de un reprezentant al președintelui; desemnat din rîndul foștilor ofițeri ai KGB, ocuparea celor mai importante poziții guvernamentale cu ofițeri de securitate sub acoperire, reprezentând de fapt o altă tradiție rusească. Democrația nu prezintă nici un interes pentru Putin. El consolidează puterea autoritaristă centrală, la fel ca și predecesorii săi, de la Ivan cel Groaznic la Lenin și la succesorii acestuia. Stînga finanțată de KGB în Europa și America este, de asemenea, în proces de resuscitare. Stângiștii au început din nou să își alimenteze vechile obsesii, mimând aceleași vechi sloganuri, iar reprezentanții poliției secrete și ai armatei din perioada Războiului Rece se găsesc în aceleași poziții, cu alte plăcuțe pe aceleași uși”.
în ciuda puterii sale nucleare, a bogăției de resurse energetice strategice, a unor noi alianțe cu care vrea să rămînă invincibilă în fața Statelor Unite, Rusia trece foarte greu la schimbarea pe care cel puțin noua generație probabil că o dorește. Rusiei cea de pînă azi îi este greu să se rupă de o tradiție seculară colorată în roșu, dar ea poate, cu ajutorul necondiționat al unor democrații autentice, să-și dezvolte o nouă identitate națională. Cineva va trebui să-și asume și riscul capitalismului pentru o Rusie ceva mai luminoasă, mai agățată de viitor. (Romulus Dan BUSNEA) prima dată în 15 ani de la așa-zisa cădere a comunismului, pe teritoriul fos

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!