Istorii cu zîmbete

Un turist din vremuri apuse

Cu toată vitregia vremilor trecute, românii mai și călătoreau. Pînă la mijlocul veacului al XIX-lea, cel mai căutat oraș era Istambulul. Aici își comandau domnii munteni și moldoveni, dar și marii boieri, îmbrăcăminte luxoasă și giuvaeruri scumpe. Pe atunci, moda la noi o dădeau turcii.
Mai erau, însă, și unii care călătoreau ca „turiști”. Unul dintre ei era comisul Ionică Tăutul. Pentru că drumul dura cîteva săptămîni pînă la Stambul, în luna octombrie 1824 el și-a făcut un „izvod de lucruri ce mirge pi drum – straii”. Iată ce-și punea Ionică Tăutu în bagaje: 12 cămăș scurte, 10 prosteri, 12 fiță de pirni, 4 pirni, 2 scufii de cap, 2 de sacșiri de șale, 2 hatcrii mari, 11 părichi colțuni, 6 părichi pantalonii, 6 basmale de nas (!!), 6 șărvite pentru masă, 3 prosoapi pentru obraz, 2 bucciale pentru straii, 2 biniș și o giubi, 2 o cațaviică și un contașu, 3 trii părechi cuțite de masă, 3 părechi papuce, 2 ciubote, 2 chiptori de noapte, 1 o lebade di șal, 2 mantale pentru ploai”. Și… călătorie sprîncenată! (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!