Arta de a mima realitatea

Continuă marea harababură în politica românească și, implicit, în viața de zi cu zi a românilor, aceștia devenind din ce în ce mai dezorientați în fața viitorului despre care li s-a promis că va arăta bine. Prea multe negații, prea multe conspirații, prea multe acuzații, prea multe interese murdare și scandaluri – nu numai interne, dar și internaționale; prea multe dezastre naturale zguduie o Românie lovită, parcă, de un crunt blestem. Apropo de capitolul „dezastre complexe”: am auzit folosindu-se pentru prima oară și terminologia apărării civile în România, sintagma „războiul geofizic”. Acest tip de război este definit ca fiind „totalitatea tehnicilor de modificare a mediului înconjurător în scopuri militare, respectiv declanșarea de cutremure sau erupții vulcanice de la distanță, prin generarea anumitor unde electromagnetice, abaterea vînturilor, expedierea unui vector de insecte modificate genetic sau infectate cu virusuri sau microbi pentru a lovi populația, a devasta o cultură agricolă anume, folosirea laserelor pentru a tăia o breșă atent măsurată în pătura de ozon de deasupra teritoriului adversarului, chiar modificarea condițiilor meteorologice”.
Pare-se a fi posibil așa ceva, în condițiile în care multe dintre catastrofele naturale nu pot avea o explicație științifică, ci doar aceea care presupune intervenția omului. Asta ne-ar mai lipsi!
Dar, să revenim la oile noastre reale, la brambureala care a cuprins viața politică românească atît de fragmentată, de nesigură și de lipsită de credibilitate. întreaga clasă politică este responsabilă, sau ar trebui să fie făcută responsabilă pentru situația în care se află România, pentru corupția și neputința reformării instituționale ce au fost generate de lipsa oricărei morale, ca și de disprețul vizibil pentru cetățeanul român. Pentru că el, cetățeanul român, este aproape definitiv scos din preocupările politicienilor noștri, care nu au alte griji decît cele privitoare la propriile interese și la cele de partid. Relevante sînt și opiniile unor celebri jurnaliști, analiști și scriitori referitoare la deziluziile pe care le provoacă „fenomenul” politic românesc, dar și la indignarea care cuprinde din ce în ce mai mulți români sătui de atîtea nerealizări, minciuni, jocuri murdare și atitudini sfidătoare ce caracterizează viața politică din România. Iată cîteva dintre ele. Ion Croistoiu: „Premierul Tăriceanu e în fruntea unei administrații fanarioto-comuniste. Spre deosebire de Adrian Năstase, nu are arma principală de punere la lucru a acestei administrații: FRICA. Administrația e împărțită între partidele din Coaliție. Călin Popescu Tăriceanu se confruntă cu harababura din Alianță, din Coaliție și din PNL. Crizele presupun autoritate. Ce autoritate poate împărtăși premierul față de miniștrii PD? Este de așteptat orice răsturnare de situații și pentru că premierul, Guvernul, Coaliția au ajuns la finele energiei politice. După un an și ceva de guvernare confruntată cu dificultăți infernale, actuala Coaliție de la putere e sleită: politic și moral. După Raportul de țară s-ar fi impus măsuri radicale, spectaculoase dar eficiente (restructurare, remaniere), în stare să redea, dacă nu suflul inițial, atunci măcar un minimum de speranță populației. Nu de alta, dar orice schimbare dă unui regim încă o perioadă de amînare a scadenței”; Stelian Tănase: „Nu cu mult timp în urmă aveam totuși speranța unei schimbări. Nu o mai avem. Azi puterea este fragmentată și războaiele pentru împărțirea feudelor nu se mai termină. Servituțile guvernelor de coaliție sunt nenumărate. Dar esența o constituie certurile permanente pentru tot felul de prostii și fleacuri, dar și rar – pentru lucruri serioase și grave (ca cel legat de retragerea trupelor din Irak). Tragicomedia coalițiilor este că partenerii sunt nemulțumiți unii de alții, convinși că celălalt a apucat mai mult, neglijând ce se întâmplă dincolo de lumea politică, peste gard, unde trăiește ca vai de capul ei, lumea românească. Aleșii noștri par obosiți înainte de vreme. Nu știu ce să facă nici cei ai puterii, nici cei ai opoziției. Prea s-au învățat cu dogmele, căutând zadarnic ceva între comunism și capitalism… Mai de curând, bravii noștri politicieni s-au lăsat aserviți de occidentali. Din cauza darului grăbit al imitației care aduce a cameleonism – al superficialității cu care ne însușim modele, necrotic, nu iese nimic. Acești domni votați au preluat numai ticurile și năravurile, și nu rigoarea, disciplina de acolo. Ei învață de la distanță, maimuțărind ce vrea să zică democrația. Acum, când se văd în fața unei situații limită, cât se poate de critică de altfel, iată-i incapabili de inteligență și decizie. Imaginația lor politică – pe care au folosit-o doar ca să facă multe rele – că la prostii îi duce capul – a sucombat chiar când dădea semne că ar căpăta contur”;
Marian Nazat: „Avem de-a face cu o Românie în care totul se mimează, de la politic la apolitic. La început, în decembrie 1989, unii au mimat atât de bine revoluția anticomunistă, încât ceilalți, naivii, s-au umplut de gloanțe și de medalii postmortem. S-a mimat apoi capitalismul, cu privatizări dubioase, de-au ajuns foștii proprietari producători și beneficiari, bieți șomeri și cuponarzi de cartoane-cheie. S-a mimat alternanța la putere, cu indivizi ieșiți din aceeași găoace ideologică și nimeni nu s-a sinchisit. De vreo șase ani se mimează integrarea euro-atlantică în spectacole grandioase, cu falsificări de curcubee și sondaje de opinie! Se poartă cameleonismul obscen și zgomotos, lipsa de scrupule și cosmopolitismul perfid remunerat. Se mimează alianțe și convenții, armonia și consensul, reforme și moțiuni, conspirarea și anticomunismul, dreptatea și adevărul, social-democrația și creștin-democrația, remanieri și restructurări, transparența și echidistanța. Politicienii noștri sunt bine mersi în posturile călduțe din care mimează, cu fandări artistice, grija de țară și dragostea de neam. E prea mult totuși?! Să fie oare și mirarea o simplă mimare?”
Și iată că datorită promovării unui astfel de politicianism de către cei pe care i-am votat, România rămîne o țară mediocră, lipsită de credibilitate și în care harababura, marea trăncăneală și mimările de tot felul au luat locul preocupărilor pentru un standard de viață ridicat, cel care ar fi trebuit să fie dat de o creștere economică în ritmuri înalte, previzibile pentru resursele și potențialul României. Dar politica asta, bat-o vina….! (Romulus Dan BUSNEA)fruntă cu harababura din Alianță, din Coaliție și din PNL. Crizele presupun autoritate. Ce auto

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!