Judecată țigănească în fața Tribunalului

Pe trotuarul din fața noii clădiri a Tribunalului Bacău nu mai aveai, ieri, unde să arunci un ac. Așezați pe bordură, de-a lungul aleii sau sprijiniți de gard, la umbra copacilor, zeci de zeci de bărbați și femei așteptau, parcă, să se întîmple ceva. Nu erau îmbrăcați în port tradițional, însă după tenul lor măsliniu își puteai da seama ușor din ce etnie fac parte. Printre ei, amestecați, o grămadă de copii. Te-ai fi așteptat ca în toată această adunătură să se hîrjonească unul cu altul, să țipe sau să alerge, ca orice copil. Ei, însă, parcă erau stană de piatră. Mai schimbau, cînd și cînd, o vorbă unul cu altul, în timp ce ochii le erau pironiți pe ușa de la intrarea Tribunalului. „Avem noi o judecată de-a noastră, țigănească”, ne-a lămurit, scurt, o tînără oacheșă, îmbrăcată într-o bluză albă, cu părul negru ca smoala, prins într-o coadă la spate. Prea dornică de vorbă nu s-a dovedit nici fata de alături. „Lăsați-ne în pace, că-i treaba noastră aici”, ne-a repezit un tinerel cu ochii încruntați, ce stătea așezat ceva mai încolo pe bordură. „Stai, măi, că nu-ți face nimeni, nimica!”, l-a potolit imediat un bărbat ce încerca să se ascundă cît mai bine de soare la umbra copacilor.

Staborul, mai drept ca judecătorul

După ce ne-a cîntărit rapid din ochi, bărbatul s-a apropiat cu pași măsurați de noi și a început să ne lămurească de ce s-au adunat cu toții acolo. „Așa-i, cum spune fata asta, avem noi aici o judecată țigănească. O fată de-a noastră, de 13 ani, s-a luat cu un băiat mai mare cu vreun an și a fugit de-acasă. N-a spus la nimeni că vrea să se mărite, nu le-a cerut voie părinților, iar asta la noi e un păcat mare”, ne-a lămurit, sfătos, Gheorghe Iordache, unchiul fetei. Zice că are 65 de ani, dar nu-i dai. „Păi eu nu am pus gura pe țuică în viața mea. N-am fumat și nu m-am ținut de prostii”, se îmbățoșează, mîndru, bătrînul. âși aduce repede aminte că, de fapt, are să ne spună ceva, așa că se pune din nou pe povestit. „Ziceam de băiatul ăsta care a luat-o pe fata noastră. Acu’, că i-a plăcut fata, n-ar fi nimic. Da’ de ce n-a avut astîmpăr și a umblat la «cutia de viteze»?! Asta nu putem noi să iertăm. Dacă a greșit, să plătească, așa-i drept! Fata nu-i gata de măritat. Trebuie să învețe să fie gospodină, să facă de mîncare și curățenie. Să mai aștepte vreun an și după aia mai stăm de vorbă. Da’ pînă atunci tre’ să lămurim lucrurile și de asta stăm noi aici. Așteptăm să vedem dacă părinții fetei și ai băiatului se înțeleg în fața judecătorului. Dacă nu, ne adunăm noi duminică la judecata noastră țigănească, și atunci ne-om face noi singuri dreptatea noastră”, mai spune, plin de convingere, bătrînul. Dacă va sta, sau nu, la judecata staborului, nepoata lui Gheorghe Iordache va afla abia peste cîteva zile. Oricum, aseară, tîrziu, cînd încă se mai afla în sala de judecată, rudele sale încă se mai aflau în fața Tribunalului. Schimbau, din cînd în cînd, cîte o vorbă, iar ochii le erau pironiți la ușa de la intrare. (Elena SOLOMON; Daniel Ștefan VICOVANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!