Ca la noi, la nimenea!

Acea estetică stradală, despre care vorbeam într-un articol anterior, a fost tulburată, oarecum, în primii ani de după ’90. Dar, în ultimii 5 – 6 ani, acest spirit al nepăsării și al pustiului, prin orașe, și nu numai – se reface și se reinstalează pe zi ce trece. Revenind la canicula actuală: oare cine își mai dă seama că România este o țară pedepsită, în fapt?! Magazinele sînt pline cu băuturi răcoritoare la bidoane, dar copiii și oamenii maturi trec transpirați și însetați. Un suc la jumătate de litru este scump pentru populația României. Chioșcurile unde mai există „suc la pahar” pot fi numărate pe degete. în toată lumea cea largă, în cele mai luxoase restaurante poți comanda o singură țigară și un singur pahar cu vin, sau cu o băutură răcoritoare. în România ești obligat să bei cu bidonul și să fumezi cu pachetul. Bineînțeles, statisticile care urmăresc vînzările într-un astfel de comerț en-gros nu sînt accesibile nici populației, nici presei. S-ar vedea clar că un chioșc sau un magazin care vînd, de pildă, băuturi „la bidon” – vînd de cîteva ori mai puțin decît dacă ar vinde cu paharul. întregul nostru comerț actual, ca și întreaga noastră economie sînt încătușate prin reglementări și legi antieconomice. Bineînțeles: conștient, premeditat și cu intenție. Vorba aceea: sinonim, identic și la fel. De ce se procedează așa? Cînd va crește mare, Populația României va putea să-și întrebe serviciile sale secrete. Doar ele răspund de siguranța națională. Reluînd ideea: consumul stimulat – stimulează producția. Producția stimulată – stimulează progresul în toate domeniile. Cînd vrei să faci invers: nu stimulezi consumul. Cum obții acest lucru? Dînd salarii ridicol de mici propriei populații. Și în loc să fabrici și să vinzi 100 de frigidere pe săptămînă, fabrici și vinzi numai zece. Și în acest fel paralizezi dezvoltarea întregii țări. Mergeți cu acest raționament mai departe și vedeți unde ajungeți!
Primăvara, 1996: prim-ministru – Nicolae Văcăroiu. Este momentul cînd s-au limitat la maximum vînzările „la pahar” și cînd s-a interzis vînzarea țigărilor „la bucată”. Este momentul cînd, sub Pretextul de apărare a populației de mărfuri contrafăcute, s-a introdus Timbrul – pe ochii produselor și pe nasul pachetelor de țigări. De fapt, s-a lipit timbrul pe ochii populației, ca să nu se vadă că toate produsele cu timbru sînt, în realitate, mărfuri contrafăcute. Au urmat alegerile de la sfîrșitul lui ’96. Au cîștigat Convenția Democratică și Emil Constantinescu. Am crezut că se vor anula aceste măsuri aberante și că se va reveni la un comerț liber. Pe naiba! Atunci mi-am dat seama și mai clar că nu clasa politică conduce România, ci altcineva. Tîrgurile Populare (Talcioc, Iarmaroc, Piață) din orașe au fost desființate de către – să zicem – „baronii locali”, care doreau să „vîndă numai ei”. însă, cînd „a cîștigat” Opoziția – aceasta nu a reînființat tîrgurile populare. Vedeam la un post tv, acum un an sau doi, un documentar despre comerțul și despre piețele din unele orașe din Cehia, Slovacia, Ungaria. Țăranii – producători de vinuri și de băuturi alcoolice, își desfăceau mărfurile pe caldarîm, pe tonete improvizate, și vindeau cu paharul, cu litrul, cum voia să cumpere omul de rînd. Bineînțeles, pe „gustate” și fără nici o restricție. La noi nu se poate așa ceva! Din cauza asta pierd și producătorii adevărați de mărfuri naturale, dar pierde în același timp și populația, care este nevoită să cumpere mărfuri nocive, pline de chimicale, dar cu etichete sclipitoare și mincinoase. (Gheorghe CHIȚIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!