Lecția de limba română

Vorba multă, sărăcia omului

Proverbul străvechi românesc, ca și dictonul latinesc „Res, non verba” (Fapte, nu vorbe) ar trebui să-l aibă ca deviză oamenii de stat și politicienii de pretutindeni, în locul discursurilor și sforăiturilor auzite în Parlament și la adunări publice. La acestea se adaugă și deviza retorului roman Marcus Fabius Quintilianus, care era de părere că în școală, ca și în viață, nu suma rezultatelor obținute, ci valoarea și importanța lor contează. Tocmai de aceea el a formulat ideea într-o propoziție mai dezvoltată: „Multa magis quam multorum lectione formanda mens” (Mintea se formează prin lecții multe ca valoare, și nu multe ca feluri). Iar discipolul său, Plinius-cel-Tânăr, a reluat și subliniat ideea maestrului în „Epistulae” (VII): „Aiunt multum legendum esse, non multa” (Trebuie să citești mult, nu multe). Ceea ce justifica expresia concisă a jocului de cuvinte aparent, reluată în toate limbile și în toate timpurile.
în limba română, nu întîmplător substantivele „vorbă” și „cuvînt”, precum și derivatele lor din „familie” (verbe, substantive, adjective, adverbe și locuțiuni) sînt cele mai frecvent folosite, rostite sau scrise. Școlit sau neșcolit, pe fiecare român îl auzi tărăgănînd vorba: „nici vorbă” (fără-ndoială), „vorba-i vorbă” (înțelegere), „fie vorba între noi”, „să nu zic vorbă mare”, „auzi vorbă!”, „din vorbă-n vorbă”, sau „vorba aceea”; iar omul cult se folosește, mai ales, de „cuvînt”: „a luat cuvîntul”, „într-un cuvînt”, „cere cuvîntul”, „a-și da cuvîntul” (de onoare); „cuvînt de ordine”, „cuvînt înainte”, „om de cuvînt”, „cu alte cuvinte”, „schimb de cuvinte”, sau „cuvînt cu cuvînt”, după expresia franceză „mot a mot”, sau engleză – „word for word”.
E în firea omului de „a vorbi ca să se afle în treabă” (fr. „dire qch histoire de parler”), sau de a vorbi cu cuvinte voalate („parler a mots couverts”), ori „a vorbi ca din carte” (parler comme un livre”), știind că „vorba dulce mult aduce” (engl. „good word cost nothing and are worth much”); dar și proverbul: „vorba e de argint, tăcerea de aur” („speech a silver, silence is gold(en)”). Ni se-ntîmplă, însă, să ascultăm pe la adunări și întruniri , „vorbe de clacă / goale” („windy eloquence”), vorbind / promițînd cîte în lună și stele („conter de bourdes”), ori „cu gura altuia” („sans conviction”), ca și elevul care spune lecția ca papagalul („repeter mecaniquement”); ori „a vorbi cu… dușii de pe lume” („parler en air”), dacă nu, chiar „de-a surda” („dans le desert”).
Sîntem atrași de cei ce vorbesc din inimă („du fond du coeur”), fără înconjur („a coeur ouvert”), și fără perdea (adică familiar), cum zice francezul: „en dire des vertes et des pas mures”; și nu „de sus / din șa („avoir la parole haute”); iar cînd auzim vorbind de rău („dire de mal de qn”), este posibil că se urmărește același interes cînd se vorbește de bine despre cineva („dire du bien de / sur qn”). E treaba avocaților a vorbi în favoarea cuiva („parler en faveur de qn”), ori a „periuțelor” a vorbi în termeni elogioși despre cineva („parler de qn. en termes elogieux”). Dar pentru a afla adevărul este mai bine „a vorbi între patru ochi”, cum zice tot francezul: „parler de qn. en prive” / „parler entre quatre yeux”.
„Umblă vorba / zvonul” („there is some talk that”) că mulți vorbesc să n-adoarmă (în Parlament), și cînd se trezesc spre a vota „pentru” ori „împotrivă”, la nimereală, „cer cuvîntul” („to address a meeting”) pentru a se lua la harță (în zeflemea) cu cineva: („avoir des mots ensemble”), ori să vorbească la pereți („parler a un mur”).
Filosofii și poeții au spus că, adesea, „cuvintele sunt imaginea sufletului omenesc (Goethe, Inscripții: „Worte sind der Seale Bild”). Adică, vorbele omului îi oglindesc sufletul; deși un proverb francez consideră că „les yeux sont le miroir de l-ame” („Ochii sunt oglinda sufletului”). Răstălmăcind versetul biblic „La început a fost cuvântul”, Goethe, în „Faust”, îi acordă altă interpretare: „Cuvântul? Nu pot să-l prețuiesc așa de mult!”, prin doctul magician, încheind pasajul: „M-ajută duhul și-mi dă sfat, / La început voi pune… Fapta” (trad. L. Blaga). Așadar: „Acta, non verba”, sau vorba românului: „Vorbă multă, sărăcia omului”. (Prof. Marin COSMESCU) în viață, nu suma rezultatelor obținute, ci valoarea și importanța lor conte

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!