Călătoria cu trenul, o adevărată aventură neplăcută

Zilele trecute am avut de mers într-un alt oraș cu trenul. Singurul disponibil era un personal. Știu că atunci cînd eram mica îmi plăcea la nebunie să călătoresc cu personalul, era ceva inedit. Acum, că am mai crescut, mi-am dat seama că personalul nu avea nimic special, în afară de mizerie și mirosuri neplăcute.
Odată cu trecerea anilor, trenurile au devenit insuportabile, mirosul de țigară s-a înfiltrat în perdele și în banchetele depășite, geamurile nu cred că mai știu ce însemnă să „curat”, iar toaletele… mai bine nu le pomeneam. Desigur, personalul este pentru oamenii care fac naveta zilnic și pentru cei cu bani puțini. De la anumiți oameni nu ai cum să te aștepți de la mult, însă cei de la C.F.R. presupun că au destule resurse să întrețină, cît de cît, mijloacele de transport. Adică nu cred că se cere mult, doar puțină curățenie.
în vara anului trecut se făcea mare vîlvă în presă că o mare parte din banii C.F.R.-ului s-au dus pe costume de scafandru, bărci și piulițe la prețuri exorbitante. De atunci, mă tot amuz, ce Doamne făceau ceferiștiștii cu cosumele de scafandru? Dar am găsit și răspunsul! în urma inundațiilor, ei aveau nevoie de toate aceste articole pentru a se proteja de viituri și pentru a fixa mai bine șinele de cale ferată. Un răspuns mai plauzibil nu cred că există. Să fim serioși, nu numai trenul personal arată în halul în care arată. Nici acceleratul nu putem spune că se află intr-o stare mai bună, dar cel puțin nu îți este frică să te așezi pe banchetă. Poate, dacă nenea conductorul nu ar mai lua bani în loc de bilete – unii sînt chiar dezamagiți cînd le arăți biletul -, atunci ar fi fonduri pentru a îmbunătăți calitatea trenurilor și noi nu am mai fi așa siderați cînd mergem cu ele. (Andreea ANTONEAC)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!