Ad valorem

Dialogul lumilor

• prolegomene la o critică a ism-izării axiologice

Cu regretul că va trebui să încep prezentarea „Prolegomenelor la un mic tratat de axiologie” (Partea I-a a lucrării „Fundamentele valorii. Arhetipuri ale spiritului românesc” – semnată de Victor Isac și Traian Dinorel Stănciulescu, parte primă semnată doar de Victor Isac), o voi face totuși. Capitolului I – intitulat „Premise întru statuarea ontologică a valorilor spirituale” îi lipsește ceva esențial, fundamental: o definire a conceptului de valoare. Știut fiind că axiologia nu este doar apanajul unui singur gînditor pe teme de valoare și că există o multitudine de definiri ale conceptului în cauză, se impunea o minimă lămurire inițială. Este Victor Isac adeptul uneia, alteia, sau a niciuneia dintre definițiile date valorii? În consecință, în lipsa unei asemenea definiri, o afirmație de genul „Prin geneza și în esența lor, valorile spirituale sînt acte de conștiință” este neconvingătoare. În loc să ne spună ce înțelege autorul prin valoare, acesta continuă cu: „Dacă definirea unor atare valori este relativ ușoară, de maximă dificultate este problema: cum și în ce măsură valoarea creată depășește momentul și procesul creației, pentru a statua ceea ce cu atîta simplitate numim cultură?”. Așadar, nu știm nici ce este valoare și cu atît mai puțin ce sînt valorile spirituale. Se identifică acestea cu ceea ce numim cultură? În acest caz, conceptul de cultură exclude valorile materiale și pune semnul egal între cultură și valori spirituale. Dar știm ce înseamnă spirit și spiritual? Nu vreau să induc ideea că Victor Isac nu avea în minte măcar descrieri, dacă nu și definiții riguroase ale conceptelor în cauză. Dar nu ne putem mulțumi să știm că el știa. Orice Tratat, fie el și unul mic, dar cu atît mai mult într-o exegeză numită „Prolegomene la un mic tratat de axiologie” trebuie să înceapă cu… începutul, respectiv cu definirea conceptelor. Mai mult, o viitoare a treia ediție a lucrării celor doi autori va trebui să corecteze și inexactitatea din denumirile subcapitolului 1.1. – „Reflecții asupra naturii valorilor spirituale”, descris la Cuprins ca „Reflecții asupra naturii valorilor”, ceea ce este oarecum altceva… În fine, deși nu știm ce este spiritul și spiritualitatea, autorul Victor Isac ne îndeamnă la a înțelege prin spiritualitate „numai ansamblul valorilor pozitive”, eliminînd orice șansă de a include în spiritual „valorile negative”. Răul este văzut ca formă de negare a spiritualității, lucru pe care, personal, nu îl pot accepta dată fiind laxitatea maximă ce există în definirea binelul și răului. Nici măcar statistic nu putem declara că o anumită valoare – majoritară – intră în categoria răului și că ar trebui eliminată din viața oamenilor. Exemple sînt din belșug: bomba atomică și toate armele de distrugere în masă, fumatul, demagogia politică, alcoolul, drogurile etc. sînt valori negative prin ele însele. Or, ele sînt promovate sau cel puțin permise și/sau dorite de structuri statale sau de instituții care promovează pacea, binele și prosperitatea lumii. Pentru o țară atacată, sau cu risc de dispariție ca entitate politică, utilizarea bombei atomice poate fi o bună alegere, în timp ce pentru alții aceasta este un lucru foarte rău. Pentru un militant palestinian a omorî ocupantul israelian este o faptă bună, chiar dacă a ucide este un lucru rău și antiuman. Relativismul valorilor este unul care tinde asimptotic spre absolut.
Pozitivitatea clamată de Victor Isac este una imposibilă și ține mai mult de dezirabilul utopic decît de o finalitate antropologică reală. Așa-numita „ontologie axiologică” văzută de Victor Isac drept „știință a existenței valorilor spirituale” este, în ultimă instanță, o iluzorie lume perfectă bazată pe iubire și pe respectul față de celălalt. Cu alte cuvinte, n-ar fi rău să fie bine!… Mai mult, Victor Isac pledează pentru o stîngă axiologică drept contrapondere pentru dreapta filosofică deja afirmată. Desigur, atunci cînd nu ești de acord cu ceva, propui altceva. Așa cum Victor Isac propune stînga axiologică drept alternativă la dreapta filosofică, eu propun Metodologia Scop-Mijloc drept mod de detașare de utopismul vag definit ca antropologie filosofică, ontologie axiologică sau realism umanist, toate acestea din urmă fiind promovate și de Victor Isac. Deși pentru unii dintre semeni formulările lui Victor Isac pot fi modele de gîndire umană elevată, pentru mine acestea au darul de a încurca lucrurile și de a amplifica confuzionismul academic de care suferim acut. Spre exemplu: „Valorile spirituale, susținute axiologic, devin factori reali, obiectivi și operativi în viața omului și a societății”. Cu regret (pentru mine, desigur) o atare formulare nu numai că nu spune nimic, dar conține tautologii și indeterminări care pot incita la a crede că avem de-a face cu un nou trend în filosofie. Susținerea axiologică a valorilor este dacă nu o tautologie, atunci sigur un nonsens. În consecință, nu pot accepta că soluția la criza spiritului contemporan ar fi „intelect elevat, afecțiune profundă și voință persistentă”. Adept al istorismului și al experienței umane cărate mereu și oriunde, Victor Isac recomandă o viziune axiologică a timpului istoric, care ar fi „o viziune integratoare care consideră trecutul, prezentul și viitorul într-o interdependentă continuitate funcțională și unitară”. Această viziune este proprie Metodologiei Scop-Mijloc și pe care o promovez ca pe triadă „temporală” și nicidecum „istorică” (botezată de Victor Isac drept „viziune axiologică a timpului istoric”!). Istoria se ocupă cu trecutul, nu cu timpul în general. Astfel confundăm istoria cu futurologia și cu analiza prezentului.
Pentru a încheia această tentativă de apreciere a valorii demersului teoretic conturat de Victor Isac voi încheia cu un alt reproș: -ismizarea conceptelor, fapt ce trădează o gîndire marcată de absolutism și nu de relativitate. În dorința de a impune (deci, nu doar de a propune) modelul axiologic cultural descris deja mai sus, Victor Isac vorbește despre „axiologism” și „eticism” ca despre valori supreme, deși ar fi suficient să avem o axiologie bine fundamentată și o etică bine demonstrată. În lipsa acestor atribute intervin ideologizarea demersului filosofic și încercarea de a separa lumile prin concepții, polaritate politică, atitudine ideologică și axiologică. Punctul meu de vedere susține nu separarea lumilor – și opunerea inevitabilă ce urmează – ci dialogul lumilor, co-oncurența acestora, încercarea de explicare a modului de gîndire a celuilalt fiind preferabilă negării și anatemizării celor ce gîndesc altfel. Prin simpla oferire a prilejului de a-mi formula un mod de gîndire (acceptabil sau nu, pentru unii sau pentru alții), prolegomenele la micul tratat de(spre) axiologie își are, evident, rolul său pozitiv. (Liviu Drugus, Universitatea George Bacovia)vează pacea, binele și prosperitatea lumii. Pentru o țară atacată, sau cu risc de dispariție ca entitat

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!