Vacanțe de week-end

Ne aflăm în plină vacanță estivală și criza turismului pe litoralul românesc reflectă, de fapt, criza întregii țări. România agonizează. România este o țară care moare – destul de rapid și sigur. înainte de 1989 – împreună cu familia făceam un împrumut la „CE-A-RE” și mergeam într-un concediu, vreo 15-20 de zile. Este adevărat, pentru acest lucru trebuia să plătim RATE pentru a achita împrumutul, timp de aproape un an de zile. Cînd auzi, astăzi, vreo persoană care afirmă că la „mare” merge multă lume îți vine să cauți acele vederi, acele cărți poștale din anii ’60, ’70, ’80 și să i le arăți. Dar, după anii ’70 România a ajuns ultima țară din Europa sub toate aspectele. âmi aduc aminte de o statistică privind situația consumului de hîrtie pe cap de locuitor, în perioada anilor ’80: România era ultima din Europa privind consumul acestui produs – cu două procente sub Albania.
După 1990, cea mai mare parte a populației nu a mai reușit să meargă într-un concediu, la munte sau la mare, sau în vreo stațiune de tratament, nici măcar cu sacrificii, cum o făcea înainte de ’89. Desigur, televiziunile românești falsifică grosier și prezintă în culori ireale realitatea în general – iar vara fardează prin felurite diversiuni și omisiuni situația litoralului românesc. Cu toate acestea, reușim să ne facem o reprezentare destul de precisă – însă trebuie luate în calcul o mulțime de amănunte. De pildă – lăcomia oamenilor de afaceri români, disprețul acestora și al autorităților administrative și legiuitoare vizavi de turistul român și străin, la adresa cetățeanului român, în general.
în privința lăcomiei, adică în privința unei dorințe rapide de acumulare, se poate face următoarea comparație: goana după aur din America secolelor 18 și 19 – și goana după o îmbogățire ultra-rapidă și nemăsurată, prin jaful propriului popor, după decembrie ’89 – a structurilor militare securiste, dar și a liniei a doua PCR.
Am înțeles, din diversele relatări televizate pe această temă, că litoralul românesc a devenit mult prea mare. Stațiunile sînt aproape goale – dar există stațiuni practic moarte, închise aproape complet. Statul român, bineînțeles nu ia măsuri în consecință – știe el de ce! Mai bolborosește, din cînd în cînd, cîte ceva, prin gura ministrului Mediului, în timp ce președintele Autorității Naționale pentru Turism este, în schimb, suspect de puțin mediatizat.
Situația țării este reflectată cel mai bine de situația Litoralului, care a devenit un litoral de week-end, un litoral al mijlocului de sezon, un litoral aproape exclusiv al localnicilor. Nu am fost la „mare” din 1990, dar dacă „marea” este pe moarte, nici nu doresc s-o mai văd. âmi lipsește doar luna – deasupra valurilor. (Gheorghe CHIȚIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!