Se poate bogat și curat?!!

Eduard ADAM

Am aflat deunăzi, alături de alți colegi, că la marginea Bacăului se întinde un ditamai cartierul de vile ale potentaților vremii. Pardon, rectific, sînt casele celor care au condus, iar care acum stau și se bucură de ce-au agonisit în vechiul mandat. Evident, din muncă cinstită, nicidecum din tunuri date la bugetul administrației locale sau în urma a cine știe ce hoții de proporții. Și nu doar eu cred că viloanțele celor care ne-au condus ori ale celor care au avut de-a face cu fosta putere sînt ridicate cinstit. Și localnicii din zonă, din cartierul Șerbănești, cred asta. Probabil, tocmai de aceea au poreclit cartierul „Triunghiul Bermudelor”. Totul a fost făcut într-o zonă cît mai ferită, așa încît zecile de mii de oameni care trec cu mașina sau bat cu piciorul podul peste Bistrița să nu observe palatele. De ce atîta secretomanie pentru niște oameni care au trudit pentru bani, zău nu știu să vă spun. Cred, mai curînd, că nici un proprietar de-acolo n-a vrut vreo secundă să-și ascundă casa, ci doar a ținut morțiș să aibă vedere înspre lăcușoarele din zonă.

Vă spun foarte sincer că vreau și eu să fiu bogat. Vreau s-ajung și eu funcționar pe la nu știu ce instituție publică a statului, unde chiar și director dacă ești, tot nu ai o leafă prea grozavă, dar din puținul acela să-mi pot face și eu vilă în Șerbănești. Oare cum e posibil?! Mai ales cînd mai ai acasă nevastă și vreo cîțiva copii?! Dar pentru c-am văzut că se poate, mi-am propus să las leafa de la patron, care chiar nu-i rea deloc, și să mă angajez ca funcționar. Există, cu siguranță, ceva acolo care te ajută să crești într-un an cît alții în zece. Dar oare ce?! Cred că e vorba doar de salariu. Nu, nu poate fi vorba de șpagă, mită sau cum i-or mai spune unii… Salariul, deși mic, îți permite să-ți tragi și vilă și, eventual, și-o mașină.
Singura mea dilemă în toată povestea asta e de ce n-au toți funcționarii publici vilă în cartiere de lux? De ce unii își fac ditamai palatul, iar altora le plîngi de milă, dacă-i vezi cum sînt îmbrăcați. Că, doar, pînă la urmă, lefurile nu diferă prea mult…

E evident pentru oricine că cei care ne-au condus au avut grijă să-și asigure un viitor liniștit. Doar o mînă de oameni a izbutit să obțină terenuri într-acea parte a orașului, într-o zonă în care se începe cu vila lui Dumitru Sechelariu și se termină cu cea a lui Corneliu Iacobov. E suficient să-ți arunci privirea peste casele la care fac referire și înțelegi rapid că acolo se vorbește de zeci de miliarde de lei. Și pot să înțeleg că unii proprietari, patroni fiind, au dispus de banii aceia, însă n-am să pricep de unde au scos atîția bani unii angajați ai statului?!

Așa cum spuneam, vreau să fiu bogat, dar cu cît mă gîndesc mai mult la ce se-ascunde în spatele acestor afaceri, parcă-mi doresc să fiu și curat. Nu de alta, da’ parcă n-aș vrea să mă ridice și pe mine mascații, așa cum s-a întîmplat cu unii dintre cei care au palate în „Triunghiul Bermudelor”. Și să schimb camerele de lux din acele vile cu celulele de prin penitenciare… Acum, și-aici e de discutat. După cîte am văzut, unii au fost ținuți la răcoare doar o vreme, apoi au fost repuși în libertate. Procesele trenează, avocații fac tot ce pot ca să-i scoată basma curată, așa că… Nu știi niciodată! S-ar putea să-i vedem achitați de toate acuzațiile aduse, să rămînă și cu palatele și s-o mai facă și pe victimele după aceea… Helvetica-R te bogat și curat?!!

Eduard ADAM

Am aflat deunăzi, alături de alți colegi, că la marginea Bacăului se î

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!