Eduard ADAM

La Penitenciarul Bacău curge cu belele. Scandalurile se țin lanț, iar conducerea actuală pare incapabilă să le țină în frîu. Numai în ultima săptămînă, ziarele au scris despre cazurile cîtorva pușcăriași care fie au încercat să se automutileze, fie au băut substanțe toxice. Motivele sînt diferite de la caz la caz și par, cel puțin la o primă vedere, puerile. Dar nimic din ce s-a întîmplat pînă acum nu prevestea răzmerița de ieri. Nu mai puțin de șapte deținuți s-au urcat pe acoperișul pușcăriei și au început să protesteze pentru, spun ei, relele tratamente la care sînt supuși. Asta, sub nasul personalului unității, neputincios, care prin nici un mijloc n-a izbutit să-i dea jos de-acolo preț de cîteva ceasuri. De întîmplat s-a întîmplat, însă este interesat de văzut cum de a fost posibil așa ceva? E drept, Penitenciarul Bacău nu este o închisoare de maximă siguranță, unde paza să fie draconică. Dar, parcă nici nu poți înghiți explicații ca cea dată de actualul director, care a spus că, probabil, într-un moment de neatenție a gardienilor, deținuții au ușchit-o de pe terenul de fotbal, unde aveau program de sport, și s-au cocoțat pe acoperiș. Sau, dacă poți înțelege o justificare oferită într-o situație de criză, cu siguranță îți cade rău o afirmație de genul celeia că, deocamdată, nu se impun măsuri în privința angajaților, a căror neatenție a facilitat o asemenea tărășenie.

Așa cum spuneam, Penitenciarul Bacău nu e vreuna dintre celebrele închisori ale lumii, unde sînt aduși marii criminali în serie sau dictatorii de ale căror nume se leagă orori greu de uitat. Dar mă întreb, totuși, cum de-a fost posibil așa ceva? Dacă deținuții pot face ce vor în unitate, înseamnă că gardienii stau degeaba acolo. Dorm în papuci, deși statul îi plătește tocmai pentru a fi vigilenți. Așa cum medicii sînt plătiți să opereze, iar dascălii să-i învețe pe elevi carte, așa și gardienii au menirea lor: aceea de a fi cu ochii în patru pe cei aflați în celule. Se pare, însă, că, cel puțin în Penitenciarul Bacău, angajații statului nu și-au înțeles rostul. Sau, probabil că își fac treaba în general – mi-e greu să-i judec -, însă, după exemplul de ieri, e limpede că e suficient să lase o singură dată garda jos, și uite ce se întîmplă! Iar acest lucru, oricît ar spune unii, nu este scuzabil. Cineva trebuie să răspundă pentru asemenea situații, fiindcă opinia publică poate trăi de-acum cu sentimentul de nesiguranță. Mai ales oamenii din zonă se vor teme că, oricînd, deținuții pot scăpa – tot într-un moment de neatenție a gardienilor -, și s-o ia la sănătoasa prin oraș, eventual să tîlhărească pe cineva sau mai știu eu ce…

Nu vreau nici să se înțeleagă că le țin partea celor condamnați să stea după gratii. Și ei sar calul tocmai pentru a fi băgați în seamă. Se dau în judecată unii pe alții doar ca să mai iasă în oraș, cum la fel își fac rău fizic, doar, doar or ajunge la spital și mai uită și ei, pentru cîteva zile, de griul de dincolo de ziduri. Cei mai mulți dintre ei par să fi uitat de Dumnezeu, de orice teamă, de ei înșiși. âși fac rău unii altora și abia cînd le auzi justificările bolnave îți dai seama că sînt cauze pierdute. Și, cel mai trist, cer să fie tratați ca oamenii, deși au fost trimiși după gratii tocmai pentru că au dat dovadă de lipsă de omenie ori au recurs la fapte antisociale, care-i prezintă ca pe adevărate pericole.

Pînă acum, în numai cîteva zile, am avut un deținut care s-a automutilat, un altul care și-a băgat pe gît pastile pentru că nu mai era iubit. Un coleg de-al lui, din solidaritate, a recurs la același gest. Acum, avem deținuți cocoțați pe acoperișul închisorii… Ce mai urmează?DITORIAL

în pușcărie, ca la circ

Eduard ADAM

La Penitenciarul Bacău curge cu belele. Scandalurile se țin lanț, iar con

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!