Epoca diversiunilor

Ștefan RADU

La început, părea interesant, ba chiar excitant aș spune. în urmă cu aproape doi ani, președintele Băsescu promitea că va fi „un altfel” de șef de stat. Și s-a ținut de cuvînt! Specialist în inițierea de conflicte, de crize dintre cele mai ciudate, mare pasionat de dispute, o vreme ne-a ținut în priză. Acum am obosit de-a binelea, mai ales că începe să se repete și să uite. Povestea jurnaliștilor răpiți în Irak are parte – în aceste zile – de un final la fel de penibil ca și debutul ei. Abia acum, după un an, înțeleg de ce am ieșit în centrul orașului, alături de colegii mei, la un miting patetic în care ceream eliberarea ziariștilor români: noi îi rugam – de fapt – pe „regizorii” de aici, din țară, să-și facă milă de ostateci…
Cumnatul meu spune că „în România, mama proștilor e mereu gravidă!”… Nu pot să-l contrazic, mai ales că farsele politice se țin lanț și au mare trecere la public. Dispariția lui Omar este un caz clasic de diversiune. Ăsta și dacă nu voia să evadeze, tot era trecut peste graniță! Circul la care asistăm acum nu are o legătură coerentă cu faptele expuse. Ce treabă avea SIE cu supravegherea „primului terorist al țării”?! Prin lege, Serviciul de Informații Externe acționează doar în afara teritoriului național. Cel mult i se poate cere să intre acum în scenă și să-l găsească prin lumea largă. Apoi, dacă toată lumea este de acord că individul a ieșit din țară (travestit în oaie proastă?!), de ce se fac razii în trenuri, de ce sînt percheziționate autoturismele pe șoselele patriei și în ce scop sînt trași de bărbi arabii care vor să iasă din țară? Acest spectacol de operetă ori este o prostire a publicului, ori contrazice tocmai demisiile care au bulversat scena politică. Mă gîndesc la faptul că atîția polițiști, jandarmi și „oameni de bine”, urmăriți îndeaproape de echipele de reporteri TV, se agită cu gîndul că-l vor captura pe sirianul terorist în vreo haltă din Bărăgan. Dacă-i așa, atunci de ce au demisionat șefii serviciilor secrete și ditamai procurorul general, în vreme ce inșii direct implicați în urmărirea, anchetarea și judecarea periculosului infractor sînt promovați? La cît de competenți sînt cei rămași acum pe baricade, într-o zi, două, punem mîna pe Omar și atunci nu ne rămîne decît să-i rechemăm la post pe cei mătrășiți, la supărare, de domn’ președinte! Un scenariu demn de balamuc!
într-o țară în care miliardarii – pentru că au pe cine și cu ce plăti – își transmit, în direct, nunțile la „tembelizor”, unde la fiecare colț de stradă dai de un apostol al neamului, unde cîinii depun mărturii metaforice la rădăcină de pom verde cu speranța că-și vor recupera covrigii care le-au frînt cozile, aici orice este posibil. Un politician local, ajuns la exasperare, atrăgea atenția că „politica se face pe vorbă și administrația pe semnătură”. Altfel spus, vine o vreme cînd unii vor da seamă pentru gargara de acum, pentru „fumigenele” detonate cu viclenie, menite să ascundă fața hidoasă a prezentului. Preocupați de gogoșile umflate în laboratoarele de hibridizare a prostiei, nu observăm alte și alte privatizări discutabile, nici cum se pun la cale falimente frauduloase și nici cum dispar infractorii în „țările calde”, unul cîte unul. Uitați-vă ce se întîmplă în industria chimică (și sectoarele adiacente), în domeniul petrolier sau în turismul românesc. Nimic nu este la voia întîmplării…lț de stradă dai de un apostol al nea

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!