Sinaxar ortodox: Adormirea Sfintei și dreptei Ana, mama Preacuratei Născătoare de Dumnezeu

Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Apostol Iacob

Dacă vrăjmașul ridică împotriva noastră tulburare de gînduri
necurate, pe care ne este rușine a le pomeni, și ne zice: „ai pierit, nu mai este, pentru tine, nici o nădejde de mîntuire”, vrînd să ne
cufunde în deznădăjduire, tu să nu te încrezi în cele zise de el, ca
să nu-ți sperii sufletul. Ci, cu cît îngreuiază sufletul tău cu
deznădejdea, cu atît noi să-l ușurăm cu nădejdea celor ce vor să fie,
aducîndu-ne aminte de îndurările lui Dumnezeu. Cînd zic diavolii
către noi: ai pierit, nu mai poți să te mîntuieși, noi să zicem către ei:
avînd pe Dumnezeu îndurat și îndelung-răbdător, nu vom
deznădăjdui de mîntuirea noastră.
Nu este nici o patimă din care vrăjmașul să aibă atîta cîștig, precum
este patima deznădăjduirii. Din cauza ei se întîmplă sinuciderile,
omorurile și lepădările de credință. Iar dacă unii deznădjuiți nu se
omoară singuri trupește (adică nu se sinucid), aceasta se datorează
mai mult împrejurărilor, însă ei sufletește sînt morți înainte de
mormînt. Căci deznădejdea este moartea duhovnicească, de
vreme ce omul își întoarce fața de către ajutorul lui Dumnezeu și se
dă în stăpînirea celui rău. „Cel care deznădăjuiește își ucide singur
sufletul său”, spune Sfîntul Ioan Scărarul. Toate păcatele aduc
dușmănie între om și Dumnezeu. Sînt însă păcate mai grele, care
se cheamă păcate de moarte și anume: Mîndria, Iubirea de arginți,
zavistia, curvia, lăcomia pîntecelui, mînia și trîndăvia. Sînt păcate de moarte, pentru că sînt împotriva celor două porunci din Sfînta
Evanghelie (a iubi pe Dumnezeu și pe aproapele) și ele pricinuiesc
moarte sufletului, adică osînda veșnică. se
dă în stăpî

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!