Cap limpede

Campanie electorală fără „pro” sau „contra”

Mihai BUZNEA

Reunire in corpore în redacția de Actualități a TVR. începe campania electorală pentru alegerile generale și prezidențiale ’96. Timp de o lună și jumătate sîntem mobilizați pe loc, fără nici o sărbătoare legală, fără sîmbete și duminici cu program la liberă alegere, dar mai ales fără concedii de odihnă. N-avem voie nici să ne îmbolnăvim! Reguli stricte și obligatorii, dar cînd ești toată ziua și o bună parte din noapte în mișcare vremea se comprimă, percepția timpului este alta și orele trec incredibil de repede. Sîntem la începutul toamnei și se anunță o campanie fierbinte, cu 18 candidați la președinție și cu partidele din Convenția Democratică pe post de „locomotive”. Ni se cer obiectivitate și detașare politică, nu avem liber la simpatii, nu facem lobby pentru nimeni, comentariile trebuie să fie eliptice de afirmații pro sau contra; doar simple „inventare”-înșiruiri de localități și personaje, de genul: a fost, s-a întîlnit, a vizitat etc. etc. Ne convine, nu riscăm catalogări, reproșuri, amenințări, puneri la punct…
Și începe nebunia: coloane de mașini oficiale, mulțimi de oameni, adunări și mitinguri electorale. Din cei 18 prezidențiabili, „parohia” îmi este călcată de 15. Cel dintîi îi vizitează pe băcăuani criticul literar Nicolae Manolescu, acesta le dă întîlnire ziariștilor în sala de protocol a hotelului „Trotuș” din Onești. Ne expune programul său electoral, din care rețin o intenție de restructurare guvernamentală ce mă lasă fără replică: desființarea Ministerului Culturii! Consemnul nu-mi permite să comentez, așa că-mi țin gura și ascult pînă la capăt. Următorul oaspete e renumitul primar de Cluj-Napoca, Gheorghe Funar. âl întîmpinăm la monumentul de la Podul !nalt, unde este pregătit un moment de evocare a marelui domnitor moldovean, după care ne prindem și noi în hora unirii ce se-ncinge în jurul statuii lui Ștefan cel Mare din centrul orașului Vaslui. Manifestare spontană, ce dă puțină culoare și dinamism tîrgului cu pretenții de civilizație contemporană. A doua zi, în formațiune completă sîntem oaspeții renumitului horticultor Gheorghe Irimia, din satul Rădeana al comunei ce poartă numele vestitului domnitor moldovean; o fermă hortipomicolă privată „unică și inegalabilă” – după cum o dezmiardă stăpînul ei, ce se apropie de venerabila vîrstă de 80 de ani și unde ne sînt servite mere a căror greutate bate spre kilogram! Cîteva ore mai tîrziu ne predăm candidatul colegilor din Vrancea și luăm calea spre Borzești cu renumita ei ctitorie ștefaniană pentru a putea fi punctuali la întîlnirea cu Petre Roman, de unde, după un scurt popas, coloana se va îndrepta în mare viteză spre Tg. Ocna. Miting mare și aici, cu mii de oameni veniți să-și cunoască viitorul cu o clipă mai devreme, dar care ceva mai tîrziu va deveni dezamăgirea lor cea mai mare. Deocamdată oamenii se îmbată cu entuziasm. Cînd să ne punem din nou în mișcare constat că de sub capota vechii Dacii cu care mă dotase studioul ies fuioare de fum, iar motorul refuză să porneacă. Așadar, victimă inocentă pe cîmpul bătăliei electorale… Rămîn singur și izolat în timp ce privesc cum se îndepărtează coloana candidatului prezidențial. Salvarea îmi vine destul de repede de la doi subofițeri trimiși în regim de alertă maximă de comandantul centrului de reeducare a minorilor, care în doi timpi și cîteva mișcări depistează scurt-circuitul, improvizează niște legături electrice și-mi dau liber pe traseu, astfel că pot relua cursa de urmărire spre a-mi încheia ziua de alergătură în termenii consemnului, cu reportaj, adică, pe post.
Dar caruselul vizitelor de rang înalt continuă să se învîrtă. Radu Câmpeanu se comportă superior și distant, Gheorghe Mohora se străduiește să fie „just” la conferința de presă de la hotelul „Moldova”, iar Ion Rațiu – cu nelipsitu-i papion alb, e numai zîmbet și amabilități la dineul oferit la „Select”. Pe Corneliu Vadim Tudor îl primesc la hotarul cu comuna Valea Seacă, e deschis și jovial, se miră cînd i se spune că Televiziunea română a trimes o echipă pentru el. Seara, după ce urmărește programul de transmisii electorale, mă cheamă deoparte și-mi spune: am să vă rog ca mîine, la Buhuși, să filmați doar în cadre strînse, ca să nu le lăsați celor din studio posibilitatea de a jongla cu imaginile. Cum port o anumită simpatie liderului PRM, ca scriitor și om de cultură, a doua zi trag după cum îmi sugerase, deși nu era neapărată nevoie fiindcă centrul orașului este invadat de mii de oameni. Cineva mi-ar putea interpreta gestul ca o tehnică de manipulare a telespectatorului prin intermediul imaginilor, dar îi asigur că nu a fost vorba despre așa ceva…
Dintre cei 18 candidați la președinție, 15 mi-au călcat „domeniul”. Au lipsit de la apel Ion Iliescu, Emil Constantinescu și părintele Agheluță. Cît de motivante le-au fost desfășurările de forțe și etalarea de fast și de bogăție în aceste locuri ale sărăciei rămîne de domeniul interogațiilor și al exclamărilor. La finalul campaniei și al alegerilor românii exultau, ascultînd și savurînd rezultatele primelor alegeri libere și democratice din România ultimei jumătăți de secol. Decepțiile urmau să vină foarte curînd… ala de protocol a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!