Idei de vacanță pentru agroturism, în județ

Istorie, natură și plăcinte poale-n brîu, la „Oky & Erica”

în valea Oituzului, dinspre Onești, intri brusc. Drumul pînă la munții din zare pare lung, dar te trezești dintr-odată cu ei lîngă tine, pe dreapta drumului mai întîi. Sat după sat, îți defilează prin față, casă după casă, aproape toate la șosea, pe malul Oituzului. Sub poalele munților, pajiști și poieni de care te îndrăgostești subit, așa cum au pățit aici și alții, acum proprietari de vile și căsuțe, oameni cu bani și cu noroc pe care poți fi sincer invidios pentru că au parte singuri de atîta frumusețe. Nici un han, nici o cabană, nici o pensiune, pînă la campingul din Poiana Sărată. Rămîne a mirare de ce, dacă natura este, la Oituz, atît de generoasă. în Poiana Sărată, lucrurile stau însă altfel. Un indicator te îndeamnă către un han, care ar fi deschis non-stop, iar altul te anunță, chiar din dreptul „Bisericii Neamului”, că în stînga poți ajunge la Pensiunea „Oky & Erica”.

De pensiunea din Poiana Sărată mi-am adus aminte zilele trecute, răsfoind notițe mai vechi. Cu cîțiva ani în urmă, poposeam aici cu doi olandezi tineri, amatori de agroturism românesc. N-am uitat ospitalitatea gazdei, dar nici casa veche, amenajată cu gust pentru două-trei familii venite în vacanță. N-am uitat culmile Chisăuși, Lipchianu și Remcu, pe care le-am văzut din curtea pensiunii, nici verdele matur, sănătos al naturii care cădea peste noi din toate părțile. Am uitat, însă, că ar trebui să mai am și vacanță și, așa, am trecut peste încă cinci-șase ani din viață. Dar m-am întors și am căutat drumul vechi, de pe malul Oituzului rispit, de la o răscruce în ulicioare subțiri și curate, unduind pe sub garduri și porți. La „Oky & Erica” te oprești instantaneu: casa modernizată, curtea cu balansoar și fotolii de grădină, ambientalul îți arată clar că e loc de popas. Revăd pridvorul casei bătrînești, unic în zonă, păstrat intact, și mi-i imaginez pe foștii proprietari stînd, serile, pe el. Acum, la Oky & Erica o caut tot pe doamna Irina Paller, sufletul afacerii cu agroturismul din zonă, de pe mîna căreia am mîncat cele mai bune plăcinte poale-n brîu și boțuri cu brînză de oi, ciorba de pasăre „ca la mama acasă”, sărmăluțele cu mămăliguță și cîte altele. Cine le-ar fi putut uita?

Agroturism cu reguli grele

Cu doamna Irina ne revedem ca niște cunoștințe vechi. „Ehei – spune ea -, cu olandezii aceia nu s-a mai legat nimic. Și nu știu de ce. Dar noi am continuat și am ținut piept tuturor problemelor, mai ales într-un domeniu cum e agroturismul, în care regulile se schimbă peste noapte. Parcă e tot mai greu, dar continuăm. Și nu uităm că am avut în curtea noastră oaspeți din Ambasada Angliei, care au stat aici cîteva zile, dar și din Italia și Franța”. Fața pensiunii din Poiana Sărată s-a mai schimbat, pe ici, pe colo. Au apărut lucruri noi, inclusiv o terasă din lemn, sera de legume și casa proprietarilor și administratorilor. „Așa ne obligă legea – aflu. Să nu stăm prea aproape de turiști, să-i lăsăm în voia lor. Asta și facem, pentru că avem, acum, și noi, tot confortul”.
Cu doamna Irina intru întîi în „gospodăria anexă”. âmi place mai mult decît în curtea cu flori, printre găinile grase și straturile cu legume. Dacă turistul ochește una, pînă acolo i-a fost viața orătăniei, intră direct în oală. Așa-i la „agroturism”.

Un colț de rai, de prea puțini aflat

Numele oarecum ciudat al pensiunii din Poiana Sărată nu poate trece neobservat. De unde? „De la numele fiului meu, Octavian Paller – spune doamna Irina -, care a început această afacere în 1993, mai ales după ce a ajuns să lucreze la British Telecom. în Anglia s-a căsătorit cu Erica, nora noastră, de la care avem și nepoței. Ei sînt patronii pensiunii, iar noi ne ocupăm efectiv de ea. Pe Octavian, Erica îl alintă Oky”.
Doamna Irina este profesoară de geografie și biologie. Agroturismul i se potrivește ca o mănușă. „Vin, la noi – spune ea – și grupuri mari, de 10 – 12 tineri. Le explic cum e cu istoria acestui loc, ce pot vedea și ce pot face aici. E un loc binecuvîntat și încărcat de istorie și de frumusețe naturală. Avem încă tradiții populare unice, iar la sărbători pot fi văzute adevărate spectacole, pe care le organizăm, pentru turiști, chiar în curtea casei. De Crăciun, de Sfîntul Ilie, de exemplu. Avem trasee turistice de neuitat, prin munții din preajmă, prin vechea vamă de la Hîrja și prin Pasul Oituz”. Pensiunea este înconjurată de un parc de unde poți privi înălțimile maiestuoase ale munților Vrancei și Ciucului, Poiana Sărată fiind așezată într-o admirabilă depresiune subcarpatică, circulară, larg deschisă spre vale și închisă complet spre deal – cum o descriu chiar oamenii locului. Versanții sînt împaduriți cu foioase, conifere și rășinoase, iar localitatea este lipsită cu desăvîrșire de curenți sub aspect climatic și înregistrează temperaturi și precipitații medii, diferite de regiunile învecinate. Un colț de rai, de prea puțini aflat. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!