Trei crai demisionari

Sînt românii doritori de servicii inteligente?

• noile legi ale serviciilor de informații ar trebui să marcheze trecerea de la accentul pus pe informatori la accentul pus pe inteligenți n Intelligence Service se traducea, înainte de 1990, cu Securitate, iar după 1992, cu SRI. Pe cînd o traducere corectă? n desecretizarea, desecurizarea și demilitarizarea serviciilor de informații – un pas adevărat spre civilizația occidentală

În această vară fierbinte, sumedenie de evenimente se împletesc și se suprapun în jurul ideilor de libertate, legalitate și al limitelor dintre ele. „Legea leagă” – afirma un profesor de drept de dinainte de 1989, sugerînd că justiția este îndrituită să limiteze libertățile individuale în numele libertății sociale definite anterior de politicul totalitar. Pentru mulți români, schimbarea de regim din 1989 a însemnat dezlegarea de lege, mai exact de „legea care lega”, dar a mai însemnat și o redefinire a libertății de acțiune pe lîngă, pe deasupra sau pe dedesubtul legii. Și pentru că „legile sînt făcute de oameni și pentru oameni”, oamenii din Legislativ au început să croiască legi care să permită, legi care să (le) aducă avantaje sau să fie interpretabile de către cei care știau din start cum au fost concepute și unde erau „punctele slabe”. Pe scurt, avem acum – în pofida adoptării unor legi europene gata făcute și testate în alte condiții – o legislație care seamănă cu o gumă de mestecat: pe baza acelorași legi s-a putut condamna una și aceeași faptă cu doi ani cu suspendare sau, la recurs, cu zece ani cu executare!
Serviciille secrete (denumire păguboasă și lunecoasă pentru niște servicii publice care ar trebui să raporteze public modul exact de cheltuire a banului public, de luare a deciziilor și de modul de servire a cetățeanului) au funcționat după legi care ba permiteau prea multe, ba nu permiteau să faci ceea ce oricare cetățean credea că fac, adică ne protejează de hoți, bandiți, spioni, teroriști sau „ilegaliști”. Demisiile răsunătoare ale celor trei capi de asemenea servicii ar fi trebuit aruncate pe mesele prezidențiale sau premieriale chiar imediat după ce ei au fost numiți – în semn de revoltă față de legile care le legau lor mîinile în monitorizarea criminalilor (dacă acest lucru chiar există în legile care le guvernau activitatea) și nu doar după ani buni de funcționare „cu mîinile legate”. Desigur, cei trei crai demisionari nu au amintit nimic de faptul că adesea și-au depășit atribuțiile și au jucat banul public la loteria puternicilor zilei: vezi declarația lui Dinescu referitoare la un sereist care aduna informații la comanda lui Năstase pentru a înfunda la alegeri opoziția de atunci, actuala putere, vezi și declarația lui Horia Roman Patapievici cum că a fost trecut pe o listă neagră care cuprindea potențiali asasini ai etern-președintelui Iliescu, listă pe care, cred, mă aflam și eu. Evident, listarea era o formă de supraveghere a potențialilor sau realilor dușmani politici. Despre abuzurile firmelor arondate diverselor servicii, firme aflate sub acoperire abia s-a mai scris, pe ici – pe colo, actualele desecretizări de dosare ale securiștilor acoperiți care populează acum clasa politică, justiția sau alte instituții fundamentale ale statului fiind cît se poate de recomandabile și pentru acțiunile serviciilor din perioada postdecembristă.
Cred că România are, acum, un moment foarte favorabil de a se atașa și mai mult de Occident și de valorile acestuia. Noile legi cu privire la siguranța națională ar trebui cu adevărat larg dezbătute și, în primul rînd, larg cunoscute. Doar în cunoștință de cauză cetățenii vor putea sugera modificări sau adăugiri care să le aducă mult așteptata și promisa liniște socială și protecție împotriva celor fără de lege. Ca o posibilă propunere pentru legiuitori: denumirile legilor și ale instituțiilor în cauză să fie cît se poate de sugestive pentru conținutul lor. În Societatea Informației, denumirea de „Serviciu (Român) de Informații” nu (mai) spune nimic, sau își asumă prea mult din această dimensiune socială. Ce ați spune de o traducere adecvată a cunoscutului Intelligence Service? (Liviu DRUGUS, Universitatea Bacovia)g dezbătute și, în primul rînd, larg cunoscute. Doar în cunoștință de cauză cetățenii vor putea suger

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!