Memoria documentelor

Administrator

Un prinț misterios

* A fost odată un prinț… o poveste adevărată
* Un prinț urmărit de nenoroc și falsuri (10)

Ajungând la „Rezumatul” memoriului, trebuie să remarcăm o deosebire dintre cele două variante, cea depusă la Tribunal fiind mai scurtă, mai concisă. Ambele variante încep cu ideea de bază a problemei: „Din punct de vedere juridic, oricare ar fi terminologia prietenilor ori a dușmanilor mei și ai lui Vodă Cuza, nimeni nu contestă că Vodă Cuza a avut doi fii: Alexandru și Dimitrie. Fii, de care, atât Vodă Cuza, cât și Domnița Elena s-au interesat a-i găsi”; precizând apoi că, dacă Alexandru „a fost restituit Domniței, prin colonelul Roznovanu”, „pentru regăsirea mea a luptat până s-a stins din viață”. Și tot din punct de vedere juridic – scrie el mai departe – urmăresc „tâlhăria” (subliniat) (prin) care „m-a răpit de la familia mea și m-a aruncat la preotul Ghiță din Buhuși”; adăugând apoi: „această faptă nu are nici o scuză”, dacă politicienii „s-au pretat la pretenția de a cere zălogirea mea, până la 1973 când a decedat Vodă Cuza”.
în rest, V.D. revine la ideea ca prin „răpirea numelui meu de prinț Dimitrie Cuza”, s-a ajuns, de fapt, la „răpirea moșiei mele Ruginoasa, care mi se cuvenea, în baza declarațiilor și dovezilor”, indicate în memoriu, apreciind ca „fals actul de deces din Elveția din 1888”, întrucât, „în realitate, de la 1885 până în 1903… am funcționat în personalul superior al Poștelor și Telegrafului”. în ceea ce privește decesul „falsului Dimitrie”, V.D. menționează că „a fost atacat și de Domnița Elena prin nerecunoașterea acelui act de către un Cavaler al Industriei (!) trimis (de guvern) în Elveția”; la fel de fals ca și „testamentul care s-ar fi ticluit în 1909, în numele Domniței Elena”, când moșia Ruginoasa a fost donată Spitalului de copii „Caritas” din Iași.
în ceea ce privește „falsul” despre care scrie V.D., cu privire la moșia Ruginoasa, are o poveste destul de complicată. Această moșie, ca și cele de la Hoceni și Barboși, fusese lăsate, ca zestre, fiului adoptiv, Alexandru, căsătorit cu prințesa Moruzi, cu care a trăit doar șase luni; iar tânărul prinț, nesocotind sfaturile mamei sale, i se lasă moștenire soției, înainte de a muri (1890), conform afirmațiilor Luciei Borș, din cartea sa „Doamna Elena Cuza” (Ed.Pelindava, Craiova, 1992, pag.215). Astfel încât, palatul de la Ruginoasa și moșia aferentă au intrat în stăpânirea moștenitorilor lui Alexandru, documentul fiind „atât de vag în ceea ce privește respectarea drepturilor Doamnei Elena Cuza”, nevoită să părăsească „căminul și mormintele celor dragi”, de la Ruginoasa, și să se retragă, mai întâi, la Spitalul de copii „Caritatea” din Iași, și apoi, la Piatra Neamț, unde și-a ridicat o casă, ocupându-se și de ocrotirea copiilor abandonați, printre care și Dimitrie cel pândit de nenoroc și falsuri. âl însuși considera „toate aceste falsuri făurite de aceeași bandă interesată”, câtă vreme moșia Ruginoasa nu-i revenea lui, „ca singurul copil în viață a lui Vodă Cuza”.
în urma scrisorilor trimise personalităților politice ale vremii în 1916-1917, din Bacău și Iași, Vasile Dimitrescu spera ca „onor Guvernul de concentrare” națională și „onor Tribunalul” din Iași, „să nu-mi facă nici o dificultate, că vor hotărâ și vor da sentința pentru restituirea numelui meu de Dimitrie Cuza și a moșiei Ruginoasa, cu venitul de la data acțiunii la Tribunal”.
Căzând (probabil) pe front, în august – septembrie 1917, Vasile Dimitrescu nu va fi cunoscut nici răspunsul la scrisorile trimise personalităților politice, nici vreo hotărâre a Guvernului, ori a Tribunalului din Iași, cu privire la revendicările sale. Nu i-a fost consemnată (în ziare) și recunoscută nici măcar jertfa sa ca simplu ostaș înrolat voluntar într-o unitate militară rusă, în Războiul de întregire a Neamului, cum s-ar fi cuvenit. (M. C. DELASABAR)_ Helvetica-R de care, atât Vodă Cuza, cât și Domnița Elena s-au interesat a-i găsi”; precizând apoi că, dacă Alexandru „a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!

Urmărește Ziarul de Bacău pe WhatsApp Alerte de ultimă oră și știrile importante direct pe telefonul tău.
Urmărește Canalul

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l mai departe!

Ajută comunitatea din Bacău să fie informată corect și la timp.

Dreptul la Replică & Corecturi Editoriale

Ziarul de Bacău garantează dreptul la replică pentru orice persoană sau entitate menționată în articolele noastre, conform celor mai înalte standarde de deontologie profesională. Solicitarea argumentată și eventualele dovezi pot fi transmise pe adresa redacției. Răspunsurile conforme vor fi publicate cu celeritate, în condiții de vizibilitate similare.

Derogare Legală RGPD Art. 7 Legea 190/2018

Specificul Activității Jurnalistice

Articolele și investigațiile publicate sunt realizate în exercitarea libertății de exprimare și a dreptului publicului de a fi informat, garantate de Art. 30 din Constituția României și Art. 10 din CEDO.

Conform Art. 7 din Legea nr. 190/2018 și Art. 85 din Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), activitatea jurnalistică beneficiază de derogare legală expresă de la dispozițiile RGPD când vizează persoane sau fapte de interes public. Încercările de intimidare juridică împotriva jurnaliștilor (SLAPP) sunt respinse de drept.

Opinii & Comentarii Cititori

0

Nu există încă opinii la acest articol.

Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.

Adaugă o opinie

Adresa de email nu va fi făcută publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Datele furnizate sunt prelucrate conform Politicii de Confidențialitate și Regulilor de Comentare. Adresa IP este stocată strict în scop de securitate și prevenire anti-spam.