Tăcerea conspirației

Foarte mulți dintre noi, am crezut – cel puțin pînă la momentul ’89 -, că termenul de conspirație se referea la uneltirea, complotul, conjurația îndreptată doar împotriva orînduirii de stat, a conducătorilor statului sau a ordinii publice.
După această dată, conspirația în România s-a instalat la fiecare nivel al orînduirii sociale și chiar între noi, salariații aceleiași firme, chiar între noi, prietenii aceluiași grup ce păreau a fi de nedespărțit pentru tot parcursul vieții. Ca să nu mai vorbim de conspirațiile pe care le pun la cale politicienii și în fața cărora, stau doar întrebări legitime ce rămân de regulă, fără răspuns. Dar sigur că există și o puternică rezistență față de marile conspirații, care provine nu de la omul simplu, ci de la mass-media, academii sau guvern, adică – după cum observau analiștii politici – de la cei care dețin controlul informațiilor. Motivațiile unei astfel de rezistențe ne sînt oferite de autorii unor celebre cărți despre teoria conspirațiilor, desigur mult simplificate și care ar fi cam următoarele: „Interesele lezate, pentru că teoria conspirației, prin natura sa, atacă ori autoritatea stabilită, ori poporul unui stat, care devine astfel nesigur și derutat. Cei în poziții de putere contraatacă, așa cum de altfel este și de așteptat. Lenea, întrucît o conspirație reușită este foarte greu de depistat și este mult mai ușor să rescrii un comunicat de presă și apoi să te comporți ca și cum ai fi 100% sigur că știi despre ce vorbești, dacă te va întreba cineva ceva ulterior. Psihanaliștii de fotoliu, deoarece înțelepții și atoateștiutorii au tendința de a trata teoriile despre conspirație nu ca atare, ci ca simptome ale unor probleme mentale ale celor care le susțin. Din nefericire, mulți dintre avocații teoriei fac prea puține pentru a înlătura acest stereotip. Dar freudienii de fotoliu admit rareori că și propriile lor opinii au motivații psihologice ascunse. Este neliniștitor să admiți posibilitatea că tot ceea ce cunoști este greșit”. Și ca să exemplificăm, iată, conspirații pe care le vedem și le auzim la tot pasul, dar nu le putem opune decît, așa cum spuneam, întrebări legitime fără răspuns, foarte obiectiv surprinse, într-un editorial al unuia dintre jurnaliștii de talent: „… Ce motive ne-a oferit Traian Băsescu, de-a lungul timpului, pentru a crede necondiționat în sinceritatea sa?
NU Băsescu a plîns la «căpătâiul» lui Stolojan, făcînd un popor întreg să creadă în afecțiunile grave ale fostului lider PNL, pentru ca apoi totul să se dovedească a fi fost o reușită telenovelă electorală?
NU Băsescu a tunat și a fulgerat: fraudă? Alegerile au fost furate! Ați mai auzit ceva de această poveste, deși a promis poporului român că nu va avea liniște pînă nu va scoate adevărul la iveală?
NU Băsescu a denunțat jaful de la RAFO Onești, botezînd cazul «Jafo»? L-ați mai auzit spunînd ceva despre acest lucru? Mai știți ceva de toți cei implicați?
NU Băsescu ne-a vorbit despre averile fabuloase ale lui Adrian Năstase «prin Marea Chinei», pentru ca apoi să-l caute la niște amărîte de termopane?
NU Băsescu a promis că dă statului înapoi casa pe care și-a repartizat-o singur, în calitate de primar, pentru ca apoi să se răzgîndească subit?
NU Băsescu a numit guvernul Tăriceanu cel mai bun după 1989, pentru ca apoi să-l ia la tocat?
ACUM Traian Băsescu ne spune că în relația cu Securitatea nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase. Să-l credem? Avem motive?”
Nu vi s-a părut semnificativ faptul că vizita președintelui Traian Băsescu în SUA a coincis cu scandalul iscat de dispariția controversatului om de afaceri – agent – ofițer de informații siriano-român, Omar Hayssam?
Nu este aceasta, ca și multe altele petrecute din ’90 încoace, o conspirație, o uneltire, o complicitate la nivel înalt sau chiar foarte înalt? Nu credeți că acest personaj din lumea arabă se știa cu toată lumea din zona spionajului, a combinațiilor necurate, a tunurilor economico-financiare și, bineînțeles, cu coloneii și generalii aferenți? Or, marile afaceri au fost plănuite de ex-securiști, de la falimentarea băncilor, la contrabanda cu țigări, alcool și chiar droguri, și la privatizările oneroase. Totul avînd la bază o conspirație de proporție. Și ne mai mirăm cînd auzim, citim sau vedem în filme documentare, mari conspirații care vizează o Nouă Ordine Mondială și care nu este altceva decît o teorie foarte interesantă despre conspirații? Avocații acesteia sînt, după cum spun chiar autorii cărților, despre conspirații, „un grup de industriași extrem de puternici, bancheri, universitari și politicieni, care, de trei sferturi de secol, au fost eminența cenușie din spatele guvernelor Marii Britanii și Statelor Unite. Mai la obiect, ei sunt guvernanții lumii vestice. Puteți să le spuneți cum doriți, ei sunt «establishment-ul». Prin intermediul influentelor organisme, cum ar fi Consiliul pentru Relații Externe și Comisia Trilaterală, aceste elite formulează politica de mîine și de astăzi și conduc statele ca și cum ar fi propriile lor întreprinderi.
în 1975, Comisia Trilaterală a elaborat un raport care susținea că SUA suferă de un oarecare exces de democrație și că este nevoie de «un mai mare grad de moderație a democrației» pentru a se asigura o «mai bună guvernabilitate».
Unul dintre teoreticienii lor a recomandat un studiu asupra «controlului dezvoltării umane și a comportamentului», pentru a produce «noi mijloace de control social», în special în societățile avansate”.
Multinaționalele se nasc peste noapte, ca ciupercile, modelează economia mondială și trasează fluxurile de capital. Iar noi simțim tot mai puțin aceste transformări sau nu prea le băgăm în seamă, preocupați de grijile zilei de mâine, în timp ce marea conspirație mondială învăluie omenirea într-o tăcere totală. (Romulus Dan BUSNEA)ea ce cunoști este greșit”. Și ca

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!