Schimbarea la față

„Un om inteligent se dă după vremi…”

într-o bună zi (mai bine era „bună noapte”, cînd toate pisicile sunt… brunete, veți vedea de ce!) dau nas în nas, taman în „Pasajul Revoluției” (nu știu care „revoluție”!) din urbea natală, cu cine credeți?!, ei bine, cu un „domn” (că, după „evenimente” toți suntem, mai mult sau mai puțin, „domni”, vremea „tovarășilor” a cam trecut – dar nu de tot… că mulți dintre „domnii” de azi sunt „tovarășii” noștri de ieri). Pe „domnul” din „pasaj” nu-l mai văzusem de pe vremea cînd era „tovarăș” sadea, dar nu unul oarecare, ci un „tov” al dracului, dur, care te ardea de nu te vedeai dacă nu țineai drept pe sens „linia dreaptă” (un fel de „cale ferată”) a „farului călău… zitor”! Mărturisesc sincer (iată, mă … deconspir) că însumi am fost un mărunt „tovărășel” cu carnet în regulă că, fiind băiat cuminte, cu ceva merite în branșă plus origine socială sănătoasă, neam de țărani nevoiași, cu zeci de guri de hrănit și pămînt aproape ioc, am devenit, prin anii ’70, firesc, „membru”, că ce era să fac, vocație de transfug n-am avut, socotindu-mă chiar un patriot adevărat (ca EMINESCU…), iar de pus capăt zilelor n-am conceput s-o fac, în fine! Nostim e că, odată, înainte de ’90, am scăpat într-o călătorie în străinătate (deh, pe linie de cultură și artă, nu ca primul marinar al țării!), evident, cu aprobare de la „organe”, și… când m-am reîntors (un „înapoiat”) „tovul” de ieri („domnul” de azi) mi-a trântit-o de la obraz: „dom’le, credeam că rămîi, puteam să jur, că prea erai slobod la gură”, ce chestie, „tovului” parcă-i părea rău că n-am ales „lumea liberă” (pe dracu „liberă”!), tipul pierduse un pariu gras cu un alt „tov” (căruia îi spuneam, pe atunci, în particular, „domnule”…). N-am ales calea pribegiei printre străini, drept pentru care aștept să fiu „lustruit”! Așadar, să revin la chestiune: ca după o lungă despărțire, ne reîntîlnim, ca vechi „camarazi” de nobile idealuri, „domnul” (fostul „tov”) îmi surîde chiar agreabil, ceea ce încerc să arborez la rîndu-mi, greu, greu de tot (că, „la vremea lui”, mi-a umblat la „retribuție” pe cîteva luni, deh, sancțiune disciplinară!). Ceva-ceva mi-ajunsese la urechi despre ‘mnealui: își arsese, cu martori, „carnetul roșu”, se înscrisese apoi la… după aceea la…, în sfîrșit la…, pe un „traseu” politic demn de tot hazul! Să treci de la extrema stîngă („roșie”), la extrema aialaltă („ne… roșie”) e, s-o recunoaștem, o performanță, mereu însă, ehei, în barca puterii (ca românul imparțial!). „Tovul”, groparul de pînă mai ieri al „putrefacților” și „decadenților”, ajunsese „domn consilier”, un fel de „șef” la nu știu ce „comisie”! Mă uit la el eu, se uită la mine el… M-a pufnit rîsul, deși-mi venea să urlu și să plîng! El: „ce rîzi dom’le?”, eu: „rîd de mine, tov…”, el: „gata, ce-a fost a fost, doar n-ai fi vrut să mă omor… un om inteligent se dă după vremi!”, eu: „dom’ consilier, dar nici chiar așa… personal nu-mi place să ling unde-am scuipat”, el: „măăă, voi intelectualii, nu toți… află de la mine că dacă la început ți-e greață, după aia te înveți, ascultă la mine, că-s mai bătrîn ca tine… tot nu te-ai săturat de gogoși idealiste?!”, eu: „asta era deci… dar ce te faci, dom’ consilier, dacă te lustrează oamenii matale, că n-ai fost fitecine pîrlit de… idealist?!”, el: „nu, tăticu, nici nu mă lustrează, nici nu mă pupă-n…, că m-am dat cu ei, că nici ei nu-s mai breji, le fac servicii, au nevoie de mine că-s, orice s-ar spune, un om serios!”, eu: „da, asta da… dar totuși, mie unul îmi miroase urît… preferam să fiți tot tovul ăla de altădată, aveați chiar un anume farmec…”, el: „hai, gata, mi-a părut bine că ne-am reîntîlnit, să crești mare, mai caută-mă, poate pot să-ți fiu de folos cu ceva, că te știu și pe tine un om serios!”… Ne-am despărțit… prieteni, fiecare cu un anume zîmbet pe buze, el cu zîmbetul lui (mai mult „rînjet”), eu cu zâmbetul meu (mai mult lacrimă)… Istoria își urmează cursul înainte, mereu tot înainte. (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!