Cine a ucis-o pe Elena Udrea?

Eugen ȘENDREA

Asupra „Cotrocenilor” se abătu potopul. O adevărată „rupere de nori”. Torentele de ploaie măturau totul. Din cînd în cînd, fulgerele brăzdau cerul, urmate de cumplite tunete. Era noaptea de 29 iunie 1944, ora 24.00. în imobilul de pe strada Staicovici 22, într-o cameră la demisol, Elena Udrea de 19 ani, abia adormise. Petrecuse întreaga seară cu un prieten, Gheorghe Anghelache. Fericită, fusese condusă acasă pe la ora 23.00. Anghelache, militar, se întoarse imediat la curtea sa. Zîmbea în somn, fără a bănui că, de peste drum, geamul ei era urmărit de un bărbat, iar viața ei avea să fie curmată în doar cîteva minute. Asasinul profită din plin de întuneric, de stihia naturii și, neobservat, forță fereastra de la demisol. Pătrunse în cameră, fără a trezi tînăra. Cu cîteva lovituri o lăsă fără viață. Dispăru pe străzile pustii ale Capitalei, fără a fi zărit de cineva. Victima a fost descoperită a doua zi…
Ancheta a fost încredințată unui vestit polițist al vremii, Constantin Țurai. Acesta povestește:
„în primul rând, examinând metric urmele lăsate pe pereții din cele patru subsoluri unde coborâse asasinul în noaptea crimei, precum și pe peretele din camera unde comisese asasinatul, indicau pentru vizitatorul nocturn o statură de 1,75 m… în posesiunea tuturor acestor urme am început o investigație complexă, mai ales că acum în plin război evenimentele criminale care se succed cu repeziciune ne solicitau zilnic și trebuia să fim prezenți pe teren pentru căutarea urmelor unor serii întregi de spargeri și a unor omucideri rămase cu autori necunoscuți”. Astfel, „la 6 iulie, un bărbat de 28 de ani fusese ucis prin împușcare, după două zile a fost împușcat un altul, în timp ce ieșea pe poarta casei sale. în aceeași zi, în alt sector al Capitalei, un al treilea bărbat de 30 de ani era ucis într-o cameră de hotel de pe Calea Griviței. La 17 iulie, un agent de poliție era asasinat în cartierul Crângași… în numai 10 zile, alte patru omucideri”. Au urmat „evenimentele de la 24-28 august, apoi bombardamentele de la 25-27 august…
în luna septembrie, am fost nevoit să investighez o avalanșă de omucideri comise prin armă de foc, cele mai multe în scop de jaf!”
Nici sosirea trupelor rusești nu a pus capăt crimelor. în doar 10 zile din noiembrie au fost „alte 12 omucideri comise prin armă de foc”. Poliția rămîne neputincioasă și la doar patru luni de la săvîrșirea crimei din str. Dr. Staicovici, o altă tînără, Maria Vizitiu, locuind într-o mică cămăruță de la subsol, căzu „victima unui asasinat similar”. S-au cercetat „zeci de mii de fișe dactiloscopice ce se înregistrau în fiecare an în acest cazier, fără a putea descoperi printre ele pe cel căutat”. Trec ani și ani, fără rezultate ale poliției.
Către a doua jumătate a anului 1970 și prima jumătate a anului 1971 au apărut o serie de omoruri și tentative de omor comise noaptea în București, care reprezentau unele similitudini cu cel al Elenei Udrea din… 1944!”
Abia în 23 octombrie 1972 avea să se afle cine a fost criminalul. După 28 de ani! Dezvăluirea o face bătrînul polițist Constantin Țurai: „Punctele de coincidență stabilite asupra unui bărbat de 53 de ani, cu talia de 1,74, erau suficiente pentru o identificare precisă: Rîmaru Florea. Am revenit a doua zi în sala de autopsie, unde se afla cadavrul lui Rîmaru Florea. Am privit îndelung chipul celui ai cărui ochi, ce nu fuseseră încă acoperiți de pleoape, ținteau atent către undeva, departe. Poate spre păduricea de salcîmi unde, cu exact un an înainte, fusese executat fiul său, Rîmaru Ion…”. afla cadavrul lui Râmaru Florea. Am privit îndelung chipul celui ai cărui ochi, ce nu fuseseră încă acop

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!