Băcăuanii cu handicap, adevărați paria ai pieței muncii

Băcăuanul Cornel T., în vîrstă de 51 de ani, suferă de hipoacuzie de tip bilateral, mai precis auz foarte slab la ambele urechi. La numai trei luni după naștere, el a căzut victimă unei erori medicale care l-a nenorocit pentru totdeauna. „De atunci, am suferit intervenții la tot felul de clinici, care cred că au costat greutatea mea în aur. Grație eforturilor mamei, care a fost cadru didactic, am urmat doar școli normale și am absolvit facultatea de Mecanică la Iași. Am făcut de asemeni mult sport și mi-am folosit din plin darul de a putea citi pe buzele oamenilor de la mai mulți metri distanță”, a povestit bărbatul. Ajutat de o proteză auditivă, el a lucrat fără probleme în diverse locuri, pînă în anul 1999. „Devenit șomer, m-am lovit deodată de refuzul total al patronilor contactați de a mă mai încadra și am intrat într-o depresie cumplită”, a continuat el. în disperare de cauză, pe fondul crizei financiare în care intrase, „am fost nevoit să mă umilesc și să recunosc un handicap cu care m-am luptat și pe care l-am învins doar pentru a primi lunar o sumă cu care să pot supraviețui”, a mai spus inginerul, referindu-se la indemnizația de persoană cu dizabilități, de sub un salariu minim pe economie, pe care o primește la ora actuală.
Cazul lui Cornel T. nu este din nefericire unic. „în ianuarie, în județul nostru trăiau circa 10.000 de persoane adulte cu dizabilități de ordin fizic, somatic, auditiv, vizual, mintal, neuropsihic și bolnave de SIDA. Dintre ele, erau încadrate în muncă numai 180”, a explicat Ramona Crăiță-Mîndră, inspector județean al Autorității Naționale a Persoanei cu Handicap (ANPH). Cauzele acestei statistici care-i transformă pe cei cu nevoi speciale în veritabili paria ai pieței muncii sînt multiple. „Pe de o parte, Comisia de Expertiză a Persoanei cu Handicap are obligația de a-i distinge pe cei apți de muncă, însă n-o poate face în condițiile în care din componența ei lipsește un medic specialist în capacitate de muncă. Pe de altă parte legislația nu e pusă la punct, iar în sistem nu sînt atrași specialiști care să trateze cu problemele amintite”, a continuat inspectoarea. în viziunea sa, marile obstacole care stau în acest moment în calea angajării celor cu dizabilități sînt mentalitatea patronilor și a multora din persoanele cu handicap ce ar putea munci, lipsa calificării în rîndurile acestei categorii și lipsa de accesibilități în mediul fizic pentru aceia în scaun cu rotile de pildă, precum și inexistența unor unități protejate în care să lucreze cei cu dizabilități dar dornici să se facă utili și să cîștige ceva mai mult decît indemnizația specifică. „în primul rînd, mulți din ei se mulțumesc cu banii primiți de la stat din cauza handicapului, ajutor care consideră că li se cuvine. De asemeni, mediul social este departe de a fi dotat cu accesibilități adecvate, de la rampe și pînă la toalete sau mijloace de transport care să asigure și acestor oameni libertatea de mișcare de care se bucură cei normali”, a mai spus Crăiță-Mîndră. în fine, o mare problemă o pune gîndirea majorității angajatorilor, care cer în general potențial maxim și preferă să plătească bani grei statului în loc să încadreze persoane cu handicap. „Obligația legală a patronilor este să rezerve 4 la sută din locurile de muncă create doar șomerilor cu handicap. Or, ei aleg să încalce această prevedere și să achite în consecință la stat în fiecare lună cîte un salariu minim pentru fiecare loc dedicat celor cu dizabilități”, s-a plîns reprezentanta ANPH. Ca lucrurile să poată reintra în normal în acest domeniu, a apreciat ea, este necesar un cadru legislativ corespunzător, dar și o schimbare a mentalităților strîmbe de pe meleagurile noastre. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!