Nevoia de competitivitate

România începe să-și revină. Sau doar așa pare, sau doar se încearcă realizarea unui astfel de deziderat, vechi de aproape 17 ani. în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, România este obligată să se miște, să producă, să inoveze, să cerceteze, să asigure cadrul necesar pregătirii de profesioniști și, în final, să identifice acele nișe unde poate deveni competitivă pe plan extern. Altfel, România poate rata startul spre o șansă unică, asta în cazul în care ideea unei Europe unite nu va fi o iluzie deșartă. Competitivitatea reprezintă pentru țara noastră o problemă vitală, căreia trebuie să i se acorde o atenție sporită, cel puțin de acum încolo. Pornind de la acest concept, cel al competitivității, sub patronajul catedrei de Relații Economice Internaționale a Academiei de Studii Economice s-a desfășurat simpozionul științific cu tema „Nevoia de competitivitate a României în perspectiva integrării europene”. Profesori universitari de marcă, oameni de afaceri și politicieni au dorit să evidențieze rolul României ca partener competent și competitiv într-o piață comună a Uniunii Europene și nu numai, caracterizată de către aceștia ca agresivă, cel puțin pentru pașii mărunți și timizi pe care i-a făcut România în acest sens.
Profesorul Dan Voiculescu, care a și condus echipa de organizatori, referindu-se la toate aceste aspecte sublinia, printre altele: „în condițiile măririi tortului, odată cu globalizarea, pentru o împărțire avantajoasă a acestuia este necesară o adaptare și o educare în ceea ce înseamnă mecanismul de negociere, competiție, competitivitate. Mai ale spentru că din două tipuri de negociere – hard (win-lose) și soft (win-win) – se înclină spre o impunere în forță a intereselor puternicilor lumii, care nu discută decît în termeni «hard»; cu alte cuvinte: dacă vă place – bine, dacă nu – asta e, așa că trebuie să analizăm găsirea nișelor, acele atu-uri competitive cu care România ar avea de cîștigat”.
Ținînd cont, bineînțeles, și de eforturile pe care România va fi nevoită să le facă încă din primele două luni de la data aderării la Uniunea Europeană, cînd statul român va trebui să contribuie cu 1 miliard de euro la bugetul comunitar, în condițiile în care nu se va încasa mai mult de jumătate de miliard de euro din fondurile europene, printre nișele propuse de profesorul Voiculescu se disting trei astfel de domenii în care ne-am putea asigura succesul. Primul se referă la țăranul român, unde este absolut necesară reabilitarea profesiunii de țăran, care ne-ar aduce la rangul Europei în domeniul agroalimentar. Un al doilea domeniu de nișă are în vedere învățămîntul românesc, care trebuie să exceleze în pregătirea viitorilor profesioniști; așadar, trebuie să fie un „mare formator de creiere capabile”, lucru ce s-ar putea rezolva prin parteneriate între sectorul privat și sectorul educațional, pentru realizarea unui suport economic bun, astfel încît aceste creiere să rămînă să lucreze în România și pentru România. în aceeași ordine de idei, profesorul universitar Alexandru Puiu spunea: „Foarte puțini români sînt manageri, au venit mulți străini la conducerea întreprinderilor. Printr-o pregătire sistematică, foarte puternică în management, putem crește competitivitatea noastră ca țară”. Cel de-al treilea domeniu îl reprezintă resursele naturale, care printr-o exploatare echilibrată și cu tehnologie modernă ar putea avea efecte la scală. O interesantă subliniere a fost cea potrivit căreia „cei de care a depins negocierea integrării României nu au fost buni cunoscători ai mecanismelor de piață internațională, fiind înregistrate grave greșeli în procesul aderării la Uniunea Europeană”. De fapt, unii euroobservatori au recunoscut că se duc în Parlamentul European să învețe de-abia acum mecanismele de lucru al acestuia, ceea ce duce la concluzia că partidele parlamentare românești au cam stat degeaba ani de zile, fără a iniția o selecție a tinerilor deja formați la școlile de studii europene și relații internaționale și care oricum ar fi întrunit mult mai bine calitățile unor europarlamentari. „Concurența, sau «lupta pentru supraviețuire» în condiții de globalizare, regionalizare sau naționalizare ar trebui susținută de performanțe economice viabile.
Pentru aceasta, însă, ar trebui realizate studii de ramură care să evidențieze acele domenii în care România poate să ofere și care să beneficieze ulterior de o susținere masivă din partea sectorului instituțional, dar mai ales a sectorului privat, a mai spus și profesorul universitar, doctor în economie, Mihai Berinde.
Va fi însă foarte greu atîta timp cît mentalitățile învechite, depășite cu mult de progresul omenirii, se mențin cu încrîncenare în conștiințele oamenilor, și în special în cele ale politicienilor. Vor fi foarte multe piedici în calea aderării, întrucît deconspirarea nu și-a spus ultimul cuvînt, mai ales că întregul proces al acesteia a început așa tîrziu. Nu știu dacă România va putea face față chiar învățînd ceva și din experiența statelor vecine și nici dacă modelele de import se pot aplica în realitatea noastră. Dar este lesne de observat că țările care au demarat de la început „curățenia” sînt și cele care s-au descurcat cel mai bine din punct de vedere economic, devenind, în anumite ramuri, competitive. Va fi foarte greu să mișcăm cu adevărat ceva, în condițiile în care piața românească a fost deja invadată de produse și de companii din statele membre UE, ceea ce ne face să credem că decizia de la Bruxelles privind aderarea României va fi una politică. Relevantă mi se pare, în final, afirmația editorialistului Eduard Ivașcu: „Dacă unele din fostele state comuniste sînt de ani buni în UE, România și Bulgaria, unde politicienii au avut întotdeauna alte priorități, stau încă în prag. Poate că nu este chiar atît de inexplicabil faptul că ne-au luat aproape 16 ani ca să ducem pînă la capăt un acord cu FMI și cam tot atît ca să ne strige și pe noi lumea «economie de piață»”. Pînă una-alta, cred că ne vom afla cu toții în căutarea nișelor salvatoare, fără de care România nu va putea supraviețui. (Romulus Dan BUSNEA)de euro din fondurile europene, printre nișele propuse de profesorul Voiculescu se disting

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!